5 definiții pentru vechilet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vechilet sn [At: CARAGEA, L. 53/4 / Pl: ~uri, ~e / E: tc vekâlet] (Înv) 1-2 (Act prin care se acorda) împuternicirea de a acționa în calitate de vechil (4) Si: (înv) vechilâc (1-2), vechilimea (1-2), (îvr)vechilimet (1-2) Vz procură, mandat. 3 Calitatea de vechil (4) Si: (înv) vechilâc (3). 4 Slujba vechilului (4) Si: (înv) vechilâc (4).

vechilet s.n. (jur.; în trecut, în Țările Rom.) 1 Instituție feudală prin care cineva era mandatat, prin convenție scrisă sau orală, cu puteri depline sau limitate, pentru acte juridice de dispoziție, administrare sau judecăți. ♦ Concr. împuternicire, procură. 2 Slujba de vechil. • pl. -uri. /<tc. vekâlet.

vechilét n., pl. urĭ (turc. vekĭalet). Sec. 19. Calitatea (puterea, procura) de vechil.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VECHILÉT s. v. delegație, împuternicire, mandat, procură.

vechilet s. v. DELEGAȚIE. ÎMPUTERNICIRE. MANDAT. PROCURĂ.

Intrare: vechilet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vechilet
  • vechiletul
  • vechiletu‑
plural
  • vechileturi
  • vechileturile
genitiv-dativ singular
  • vechilet
  • vechiletului
plural
  • vechileturi
  • vechileturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)