VĂTUIT, -Ă, vătuiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu vată sau cu vatelină; p. ext. capitonat. – V. vătui¹.

vătui³ [At: PSALT. SCH. 226/10 / Pzi: ~esc / E: slv вѣтовати] (Îvr; în limbajul bisericesc) 1 vt A promite în mod solemn Si: (îvr) a sfătui. 2 vr A face o promisiune solemnă Si: (înv) a făgădui (7).

vătui² vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: vată + -ui] 1 A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte. 2 A umple cu vată sau cu lână și a matlasa o plapumă. 3 (Pex) A capitona (1).

vătui¹ sm [At: (a. 1611) ȘTEFANELLI, D. C. 1 / V: (reg) ~tâi, vot~, băt~ / Pl: ~ / E: ml *vituleus (< vitulus) cf alb ftujë, vëtulë] 1 Ied. 2 Țap tânăr (mai ales în al doilea an de viață) Si: (reg) vătărog (2). 3 (Reg) Țap inapt pentru reproducere. 4 Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. 5 (Reg) Noaten. 6 Berbec inapt pentru reproducere. 7 Pui de iepure (până la un an) Si: (reg) vătărog (4). 8 Iepuroi. 9 (Mun; fig) Șoarece mare. 10 Epitet pentru un copil. 11 Epitet pentru un tânăr (necăsătorit).

vătuit³, ~ă a [At: MAN. SĂN. 66/23 / Pl: ~iți, ~e / E: vătui²] 1 (D. haine) Căptușit cu vată sau cu vatelină. 2 (D. plăpumi) Umplut cu vată sau cu lână și matlasat. 3 (Pex) Capitonat (1). 4 (Fig) Cu sonoritate scăzută.

vătuit² sn [At: PSALT. SCH. 73/3 / V: ~ă sf / E: vătui³] 1 (Îvr; în limbajul bisericesc) Promisiune solemnă Si: (înv) făgăduit¹ (3). 2 (Îf vătuită) Rânduială impusă.

vătuit¹ sn [At: DDRF / Pl: ? / E: vătui²] (Rar) 1-2 Vătuire (1-2). 3 (Pex) Capitonare (1).

vătuită sf vz vătuit²

vătuiț sm [At: ALR I 1787/308 / Pl: ~i / E: drr vătuiță] 1-4 (Reg; șhp) Vătuiaș (1-4).

vătui² IV. tr. (compl. indică obiecte de îmbrăcăminte, plăpumi etc.) A căptuși cu vată sau cu vatelină; a bumbăci ♦ Ext. A capitona, a matlasa. • prez.ind. -iesc. /vată + -ui.

vătuit, -ă adj. (despre obiecte de îmbrăcăminte, plăpumî) Care este căptușit cu vată sau cu vatelină. ♦ Ext. Capitonat. • pl. -ți, -te. /v. vătui².

VĂTUI¹, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși (un obiect de îmbrăcăminte) cu vată; p. ext. a capitona. ◊ Refl. Fig. O sită se coboară pe ochi, vezi turbure, nu mai vezi... Să vătuiește auzul DELAVRANCEA, O. II 41.

VĂTUIT, -Ă, vătuiți, -te, adj. Căptușit cu vată; p. ext. capitonat. Din cupeul vătuit suia în iatacul căldicel. GALACTION, O. I 303. ◊ Fig. Pantazi... văzînd că afară se pusese pe ninsoare cu viscol, se claustră în vătuita sa locuință, unde făcu noapte. M. I. CARAGIALE, C. 97.

A VĂTUI ~iesc tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A căptuși cu vată (sau cu vatelină). /vată + suf. ~ui

vătuì v. a căptuși cu vată.

2) vătuĭésc v. tr. (d. vată). Căptușesc cu vată: haĭne vătuite.

1) vătuĭésc v. tr. (vsl. vĭetovati, a vorbi, sîrb. [Miklosich] vijetati, a promite. Cp. cu germ. versprechen). Ps. S. (Tkt.). Promit.

vătui¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiesc, 3 sg. vătuiește, imperf. 1 vătuiam; conj. prez. 1 sg. să vătuiesc, 3 să vătuiască

vătui² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiesc, imperf. 3 sg. vătuia; conj. prez. 3 să vătuiască

vătui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiesc, imperf. 3 sg. vătuia; conj. prez. 3 sg. și pl. vătuiască

vătui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiesc, conj. vătuiască)

vătui, vătuiesc v. t. (intl.) 1. a bate zdravăn (pe cineva). 2. a condamna la închisoare.

VĂTUI vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)

VĂTUIT s. v. vătuire.

VĂTUIT adj. v. înăbușit, înfundat, slab, stins, surd.

VĂTUIT adj. (pop.) bumbăcit. (Haină ~.)

VĂTUI vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)

VĂTUIT s. vătuire, (pop.) bumbăceală, bumbăcire, bumbăcit. (~ unei haine.)

vătuit adj. v. ÎNĂBUȘIT. ÎNFUNDAT. SLAB. STINS. SURD.

VĂTUIT adj. (pop.) bumbăcit. (Haină ~.)