24 de definiții pentru vătală

Explicative DEX

VĂTALĂ, vătale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: vatală s. f.] – Din bg. vatala.

vătală sf vz vatală

vătală s.f. (ind. casnică; la războiul de țesut) Partea de sus a dispozitivului în care se fixează spata, alcătuită dintr-o scîndură de lemn bombată la mijloc și dispusă orizontal, care se apucă cu mîna. ♦ Ext. Partea de jos a acestui dispozitiv, formată dintr-o bară de lemn, paralelă cu cea de sus. ♦ Spec. Dispozitiv în care se fixează spata, împreună cu cadrul de lemn în care este montat acesta, formînd organul mobil al războiului, care permite dirijarea suveicii prin rost, repartizează firele de urzeală în lățime și îndeasă firul de bătătură. • pl. -e. și (pop.) vatală, văteală, batală s.f. /<bg. ватала.

VĂTALĂ s. f. v. vatală.

VĂTALĂ s. f. v. vatală.

VATALĂ s. f. v. vătală.

batală sf vz vatală

vatală sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) văt~ (Pl și: vătăle), (reg) vătea~, bat~ / Pl: ~le / E: bg ватала cf băteală] 1 (La războiul de țesut) Partea de sus a dispozitivului în care se fixează spata, alcătuită dintr-o scândură de lemn bombată la mijloc și dispusă orizontal, care se apucă cu mâna. 2 (Pex) Partea de jos a vatalei (1), formată dintr-o bară de lemn, paralelă cu cea de sus. 3 Dispozitivul în care se fixează spata, împreună cu cadrul de lemn în care este montat acesta, formând organul mobil al războiului de țesut, care permite menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură Si: brâglă (1). 4 (Reg; îe; îf vătală) A fi (sau a intra) la vătale A îndeplini sau a începe să îndeplinească cea mai anevoioasă muncă. 5 (Reg; la joagăr) Fiecare dintre cele două bare de lemn verticale care se sprijină pe ceafa jugului. 6 (Reg; la moară) Fiecare dintre cele patru bare de lemn care susțin coșul.

văteală sf vz vatală

batálă s.f. v. vătală.

vatală s.f. v. vătală.

văteală s.f. v. vătală.

VATALĂ, vatale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s. f.] – Din bg. vatala (pl.).

VATALĂ, vatale, s. f. Fiecare din cele două lemne orizontale și paralele în care se fixează spata războiului; p. ext. întregul dispozitiv care susține și poartă spata. Sunetele ritmice al suveicei și al vatalelor... mai curînd îmi creau o atmosferă prielnică și odihnitoare. SADOVEANU, O. VIII 212. Pe aiurea o trage pe mireasă cu vatala, ca să-i meargă țesutul cu spor. SEVASTOS, N. 259. Cu suveica nu știi da, Cu vatala. tot așa, Da la joc haida, haida. ȘEZ. II 68. ♦ Cadrul de lemn al jugului de la joagăr, în care se fixează pînza ferăstrăului. – Variantă: vătală (SANDU-ALDEA, D. N. 181, CREANGĂ, O. A. 33, BELDICEANU, P. 68) s. f.

VATALĂ ~e f. la pl. Dispozitiv mobil constând din două piese orizontale, în care se prinde spata la războiul de țesut. /<bulg. vatala

batală f. pl. Mold. V. vatale.

vatale f. pl. V. băteală: vatala de sus și de jos. [Bulg. VATALI].

vatálă f., pl. e (bg. vátalo, pl. vatala). Pl. Cele doŭă lemne (care formează un cadru cu altele doŭă micĭ) care țin spata războĭuluĭ de țesut. – În Olt. brîgle.

Ortografice DOOM

vătală s. f., g.-d. art. vătalei; pl. vătale

vătală s. f., g.-d. art. vătalei; pl. vătale

vătală s. f., pl. vătale

vatală s. f., g.-d. art. vatalei; pl. vatale

Etimologice

vătală (-le), s. f. – Organ mobil al războiului de țesut. Bg. vatala, vatalo (Tiktin; Conev 61), cf. slov. vatal.

Sinonime

VATALĂ s. (TEHN.) (pop.) brâglă. (~ la războiul de țesut.)

VATALĂ s. (TEHN.) (pop.) brîglă. (~ la războiul de țesut.)

Intrare: vătală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătală
  • vătala
plural
  • vătale
  • vătalele
genitiv-dativ singular
  • vătale
  • vătalei
plural
  • vătale
  • vătalelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vatală
  • vatala
plural
  • vatale
  • vatalele
genitiv-dativ singular
  • vatale
  • vatalei
plural
  • vatale
  • vatalelor
vocativ singular —
plural —
văteală substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văteală
  • văteala
plural
  • vătele
  • vătelele
genitiv-dativ singular
  • vătele
  • vătelei
plural
  • vătele
  • vătelelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • batală
  • batala
plural
  • batale
  • batalele
genitiv-dativ singular
  • batale
  • batalei
plural
  • batale
  • batalelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vătală, vătalesubstantiv feminin

  • 1. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: brâglă
    • format_quote Sunetele ritmice al suveicei și al vatalelor... mai curînd îmi creau o atmosferă prielnică și odihnitoare. SADOVEANU, O. VIII 212. DLRLC
    • format_quote Pe aiurea o trage pe mireasă cu vatala, ca să-i meargă țesutul cu spor. SEVASTOS, N. 259. DLRLC
    • format_quote Cu suveica nu știi da, Cu vatala. tot așa, Da la joc haida, haida. ȘEZ. II 68. DLRLC
    • 1.1. Partea de sus a dispozitivului în care se fixează spata, alcătuită dintr-o scândură de lemn bombată la mijloc și dispusă orizontal, care se apucă cu mâna. MDA2 DEXI
      • 1.1.1. prin extensiune Partea de jos a vatalei, formată dintr-o bară de lemn, paralelă cu cea de sus. MDA2 DEXI
    • 1.2. Dispozitivul în care se fixează spata, împreună cu cadrul de lemn în care este montat acesta, formând organul mobil al războiului de țesut, care permite menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. MDA2 DEXI DLRLC
  • 2. Cadrul de lemn al jugului de la joagăr, în care se fixează pânza fierăstrăului. DLRLC
    • 2.1. regional (La joagăr) Fiecare dintre cele două bare de lemn verticale care se sprijină pe ceafa jugului. MDA2
  • 3. regional (La moară) Fiecare dintre cele patru bare de lemn care susțin coșul. MDA2
  • chat_bubble expresie regional (În forma vătală) A fi (sau a intra) la vătale = a îndeplini sau a începe să îndeplinească cea mai anevoioasă muncă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.