13 definiții pentru vasalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VASALITÁTE s. f. 1. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii clasei dominante, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalité.

vasalitate sf [At: HASDEU, I. C. I, 48 / Pl: ~tăți / E: fr vassalité] 1 (În epoca feudală; în apusul Europei) Instituție care exprima obligațiile reciproce apărute între vasal (1) și suzeran în urma încheierii contractului feudal Si: (îvr) văsălie (1). 2 Calitatea de vasal (1) Si: (îvr) văsălie (2). 3 (În epoca feudală; în unele părți ale Europei) Instituție care exprima obligațiile reciproce apărute între vasal (2) și suzeran în urma prestării omagiului. 4 Calitatea de vasal (2). 5 (Mai ales în Evul Mediu, în sud-estul Europei și în alte zone limitrofe Imperiului Otoman) Raport de dependență politică, economică și militară a unui stat față de altul considerat suzeran Si: (fîr) vaselagiu. 6-7 Calitatea de vasal (3-4). 8 (Rar; pgn) Dependență (1).

vasalitate s.f. 1 (în Ev. Med., în apusul Europei) Instituție care stabilea, reglementa obligațiile reciproce apărute între vasal și suzeran, în urma încheierii contractului feudal; ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii păturii aristocratice pe baza acordării de către seniori (suzerani) vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce (civile, militare etc.). 2 (în Ev. Med., în apusul Europei) Situație de dependență politică a unui stat față de alt stat (considerat suzeran), cu păstrarea autonomiei. 3 (în Ev. Med., în răsăritul Europei) Situație de dependență a unui stat al cărui conducător era numit sau confirmat de către sultan, căruia îi plătea tribut, îi oferea ajutor militar și îi urma politica externă, păstrîndu-și autonomia internă. 4 Fig. Aservire, dependență, subordonare față de cineva. • /<fr. vassalité.

VASALITÁTE s. f. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii societății, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalite.

VASALITÁTE s. f. Starea vasalului, calitatea de vasal. [Legea actuală] a desființat dijma care dă o idee de șerbire și de vasalitate. KOGĂLNICEANU, S. A. 166. Fig. Un act de vasalitate morală. CAMIL PETRESCU, T. II 37.

VASALITÁTE s.f. Situația vasalului. [Cf. fr. vassalité].

VASALITÁTE s. f. 1. condiția de vasal. 2. sistem feudal bazat pe raportul de dependență între vasal și suzeran. 2. stare de servilitate, de dependență limitată. (< fr. vassalité)

VASALITÁTE f. 1) (în evul mediu) Ansamblu de raporturi sociale stabilite între membrii clasei dominante, bazate pe acordarea unor feude vasalilor de către seniori. 2) Situație de dependență politică a unei țări față de altă țară cu păstrarea autonomiei. [G.-D. vasalității] /<fr. vassalité

*vasalitáte f. (fr. vassalité). Starea de vasal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vasalitáte s. f., g.-d. art. vasalitắții

vasalitáte s. f., g.-d. art. vasalității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: vasalitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vasalitate
  • vasalitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • vasalități
  • vasalității
plural
vocativ singular
plural

vasalitate

  • 1. în Evul Mediu (În Apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii clasei dominante, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: suzeranitate attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Legea actuală] a desființat dijma care dă o idee de șerbire și de vasalitate. KOGĂLNICEANU, S. A. 166.
      surse: DLRLC
    • figurat Un act de vasalitate morală. CAMIL PETRESCU, T. II 37.
      surse: DLRLC
  • 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: