vasalitate s.f. 1 (în Ev. Med., în apusul Europei) Instituție care stabilea, reglementa obligațiile reciproce apărute între vasal și suzeran, în urma încheierii contractului feudal; ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii păturii aristocratice pe baza acordării de către seniori (suzerani) vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce (civile, militare etc.). 2 (în Ev. Med., în apusul Europei) Situație de dependență politică a unui stat față de alt stat (considerat suzeran), cu păstrarea autonomiei. 3 (în Ev. Med., în răsăritul Europei) Situație de dependență a unui stat al cărui conducător era numit sau confirmat de către sultan, căruia îi plătea tribut, îi oferea ajutor militar și îi urma politica externă, păstrîndu-și autonomia internă. 4 Fig. Aservire, dependență, subordonare față de cineva. • /<fr. vassalité.