16 definiții pentru variabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis.

variabil, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ri-a~ / V: (îvr) ~e a / Pl: ~i, ~e, (înv) ~i af / E: lat variabilis, fr variable] 1 a Care trece prin modificări succesive Si: schimbător. 2 a Care are fluctuații Si: fluctuant (1), oscilant. 3 Care prezintă diferențe (în funcție de anumiți factori). 4 a (Met; îs) Vânt ~ Vânt a cărui direcție și a cărui intensitate sunt instabile. 5 a (Ast; îs) Stea Stea a cărei strălucire prezintă fluctuații. 6 a (D. mărimi, cantități etc.) Care își schimbă valoarea. 7 a (D. mărimi, cantități etc.) Care prezintă valori diferite. 8 a (Mat; îs) Mărime (sau cantitate) Mărime (sau cantitate) care variază în raport cu altele care au valori constante. 9 a (Grm; d. cuvinte) Care își poate schimba desinența, sufixul etc. Si: flexibil (3), flexionar (2). 10 a (D. sisteme tehnice, parametrii acestora etc.) Care poate fi reglat, în conformitate cu necesitățile. 11 a (Îs) Condensator ~ Condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor sale. 12 a (Înv) Variat (3). 13 snf Ceea ce este susceptibil de modificări, de fluctuații. 14 snf Ceea ce se realizează sub forme multiple și diferențiate. 15 s Punct în gradația unui termometru, care corespunde unui timp instabil. 16 sf (Mat) Mărime care poate lua valori numerice diferite. 17 sf (Mat; pgn) Element care ia valori numerice diferite. 18 sf (Mat; șîs ~ă independentă) Simbol care indică un element oarecare din domeniul de definiție al unei funcții Si: argument (3). 19 sf (Log; șîs ~ă logică) Parte componentă cu conținut nedeterminat a unei expresii logice, care poate fi înlocuită printr-o constantă logică. 20 sf (Sts; șîs ~ă statistică) Caracteristică statistică al cărei nivel se modifică sub acțiunea conjugată a factorilor esențiali și întâmplători, putând lua un număr finit sau infinit de valori.

variabil, -ă adj., s.f, s.n. I adj. 1 Care trece prin modificări succesive; care are fluctuații care variază (în funcție de anumiți factori); susceptibil de a se modifica, de a se schimba; schimbător. O valoare creatoare răsfrînge o imagine variabilă în oglinda conștiinței (CONST.). ♦ (despre mărimi, cantități etc.) Care își schimbă valoarea, care prezintă valori diferite. În piața liberă prețurile sînt variabile.(despre sisteme tehnice sau despre parametrii acestora) Care poate fi reglat în funcție de necesități. ◊ Condensator variabil v. condensator. 2 (lingv.; despre cuvinte, părți de vorbire) Care are forme flexionare, schimbîndu-și desinența; flexibil. ♦ (despre accentul unor cuvinte) Care este mobil, schimbîndu-și locul în raport cu forma de bază. 3 (mat.) Mărime (sau cantitate) variabilă = mărime sau cantitate care variază în raport cu altele care au valori constante. 4 (econ.) Capital variabil = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă, care își modifică valoarea în procesul de producție. 5 Care prezintă trăsături particulare distincte; variat. Fenomenele variabile ale naturii. II 1 s.f, s.n. Ceea ce este susceptibil de modificări, de fluctuații; ceea ce se realizează sub forme multiple și diferențiate. Trebuie avut în vedere accidentalul și variabilul. 2 s.f. (mat.) Mărime, cantitate nedeterminată care capătă succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); element generic al unei mulțimi. 3 s.f. (inform.) Element al limbajului formalizat reprezentînd un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sînt denotații săi posibili. 4 s.f. (statist.; și variabilă statistică) Caracteristică putînd prezenta variație sub acțiunea conjugată a factorilor esențiali și întîmplători, putînd lua un număr finit sau infinit de valori (diferite de la un element la altul al unei colectivități). 5 s.f. (log.; și variabilă logică) Parte componentă cu conținut nedeterminat a unei expresii logice, care poate fi înlocuită printr- o constantă logică. • sil. -ri-a-. pl. -i, -e. /<fr. variable, lat. variabĭlis, -e.

VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. ◊ (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a] – Din fr. variable, lat. variabilis.

VARIÁBIL, -Ă variabili, -e, adj. (În opoziție cu constant) Care variază, se schimbă, oscilează; schimbător. Raportul între extensiunea sferei noțiunilor.. e și variabil... fiind într-un fel pentru un timp, se schimbă într-alt fel pentru alt timp, e deci un raport schimbător. GHEREA, ST. CR. III 218. ◊ (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele constante. (Ec. pol.) Capital variabil v. capital.

VARIÁBIL, – Ă adj. 1. Care variază, care are (mici) schimbări; schimbător. 2. (Mat.) Mărimi (sau cantități) variabile = mărimi (sau cantități) care își pot schimba valoarea în raport cu altele, denumite constante. // s.f. (Mat.) Cantitate nedeterminată, dar în măsură a se identifica cu anumite cantități ale unei mulțimi. ♦ Element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. ♦ (Statist.) Caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. variable, lat. variabilis].

VARIÁBIL, -Ă I. adj. 1. care variază; schimbător. ◊ (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil. ♦ capital ~ = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă. 2. (mat.) care variază2 (I, 2). II. s f. 1. (mat.) mărime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei mulțimi. 2. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. 3. (stat.) caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. (< fr. variable, lat. variabilis)

VARIÁBIL ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu constant) 1) Care se schimbă mereu; schimbător; instabil. Timp ~. Vânt ~. 2) (despre mărimi, cantități) Care poate varia; cu proprietate de a avea mai multe valori (în raport cu o valoare constantă). 3) Care poate avea forme de realizare. /<lat. variabilis, fr. variable

variabil a. 1. care se schimbă des: timp variabil; 2. se zice de vorbele a căror dezinență variază după raportul gramatical. ║ n. timp nesigur indicat de barometru.

*variábil, -ă adj. (lat. variabilis). Schimbăcĭos, care variază: om, timp variabil. Gram. Care-șĭ schimbă sufixu: cuvînt variabil. S. f. Mat. Mărime care poate trece pin toate stările, cuprinse orĭ nu între anumite limite. Adv. În mod variabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile

variábil adj. m. (sil. -ri-a-), pl. variábili; f. sg. variábilă, pl. variábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VARIÁBIL adj. 1. v. mișcător. 2. v. neregulat. 3. v. schimbător. 4. v. fluctuant.

VARIABIL adj. 1. instabil, mișcător, nestatornic, schimbător. (Dune ~.) 2. instabil, neregulat, nestabil, schimbător. (Vînturi ~.) 3. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (reg.) tonatic, tonos, (fig. ) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~.) 4. fluctuant, instabil, schimbător, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.)

Variabil ≠ constant, invariabil, nevariabil, stabil


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VARIÁBIL, -Ă adj. (cf. fr. variable, lat. variabilis): în sintagma adjectiv variabil (v.).

Intrare: variabil
variabil adjectiv
  • silabație: va-ri-a-bil info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • variabil
  • variabilul
  • variabilu‑
  • variabilă
  • variabila
plural
  • variabili
  • variabilii
  • variabile
  • variabilele
genitiv-dativ singular
  • variabil
  • variabilului
  • variabile
  • variabilei
plural
  • variabili
  • variabililor
  • variabile
  • variabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

variabil variabilă

  • 1. Care variază; susceptibil de a se schimba.
    exemple
    • Raportul între extensiunea sferei noțiunilor... e și variabil... fiind într-un fel pentru un timp, se schimbă într-alt fel pentru alt timp, e deci un raport schimbător. GHEREA, ST. CR. III 218.
      surse: DLRLC
    • Timp variabil. Vânt variabil.
      surse: NODEX
    • 1.1. matematică Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. matematică (și) substantivat feminin Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul).
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.2.1. prin generalizare Cantitate, element etc. care variază.
        surse: DEX '09
      • diferențiere Cantitate nedeterminată, dar în măsură a se identifica cu anumite cantități ale unei mulțimi.
        surse: DN
      • 1.2.2. Variabilă independentă = variabilă a cărei valoare se poate schimba indiferent de valorile altei mărimi.
        surse: NODEX sinonime: argument
    • 1.3. (și) substantivat feminin Element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili.
      surse: DN
    • 1.4. statistică (și) substantivat feminin Caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități.
      surse: DN
    • 1.5. (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația.
      surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: flexibil (adj.)
    • 1.6. economie politică Capital (1.2.) variabil (1.2.) = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă.
      surse: DLRLC MDN '00

etimologie: