VARIABIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis.

variabil, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ri-a~ / V: (îvr) ~e a / Pl: ~i, ~e, (înv) ~i af / E: lat variabilis, fr variable] 1 a Care trece prin modificări succesive Si: schimbător. 2 a Care are fluctuații Si: fluctuant (1), oscilant. 3 Care prezintă diferențe (în funcție de anumiți factori). 4 a (Met; îs) Vânt ~ Vânt a cărui direcție și a cărui intensitate sunt instabile. 5 a (Ast; îs) Stea ~ă Stea a cărei strălucire prezintă fluctuații. 6 a (D. mărimi, cantități etc.) Care își schimbă valoarea. 7 a (D. mărimi, cantități etc.) Care prezintă valori diferite. 8 a (Mat; îs) Mărime (sau cantitate) ~ă Mărime (sau cantitate) care variază în raport cu altele care au valori constante. 9 a (Grm; d. cuvinte) Care își poate schimba desinența, sufixul etc. Si: flexibil (3), flexionar (2). 10 a (D. sisteme tehnice, parametrii acestora etc.) Care poate fi reglat, în conformitate cu necesitățile. 11 a (Îs) Condensator ~ Condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor sale. 12 a (Înv) Variat (3). 13 snf Ceea ce este susceptibil de modificări, de fluctuații. 14 snf Ceea ce se realizează sub forme multiple și diferențiate. 15 s Punct în gradația unui termometru, care corespunde unui timp instabil. 16 sf (Mat) Mărime care poate lua valori numerice diferite. 17 sf (Mat; pgn) Element care ia valori numerice diferite. 18 sf (Mat; șîs ~ă independentă) Simbol care indică un element oarecare din domeniul de definiție al unei funcții Si: argument (3). 19 sf (Log; șîs ~ă logică) Parte componentă cu conținut nedeterminat a unei expresii logice, care poate fi înlocuită printr-o constantă logică. 20 sf (Sts; șîs ~ă statistică) Caracteristică statistică al cărei nivel se modifică sub acțiunea conjugată a factorilor esențiali și întâmplători, putând lua un număr finit sau infinit de valori.

variabil, -ă adj., s.f, s.n. I adj. 1 Care trece prin modificări succesive; care are fluctuații care variază (în funcție de anumiți factori); susceptibil de a se modifica, de a se schimba; schimbător. O valoare creatoare răsfrînge o imagine variabilă în oglinda conștiinței (CONST.). ♦ (despre mărimi, cantități etc.) Care își schimbă valoarea, care prezintă valori diferite. În piața liberă prețurile sînt variabile. ♦ (despre sisteme tehnice sau despre parametrii acestora) Care poate fi reglat în funcție de necesități. ◊ Condensator variabil v. condensator. 2 (lingv.; despre cuvinte, părți de vorbire) Care are forme flexionare, schimbîndu-și desinența; flexibil. ♦ (despre accentul unor cuvinte) Care este mobil, schimbîndu-și locul în raport cu forma de bază. 3 (mat.) Mărime (sau cantitate) variabilă = mărime sau cantitate care variază în raport cu altele care au valori constante. 4 (econ.) Capital variabil = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă, care își modifică valoarea în procesul de producție. 5 Care prezintă trăsături particulare distincte; variat. Fenomenele variabile ale naturii. II 1 s.f, s.n. Ceea ce este susceptibil de modificări, de fluctuații; ceea ce se realizează sub forme multiple și diferențiate. Trebuie avut în vedere accidentalul și variabilul. 2 s.f. (mat.) Mărime, cantitate nedeterminată care capătă succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); element generic al unei mulțimi. 3 s.f. (inform.) Element al limbajului formalizat reprezentînd un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sînt denotații săi posibili. 4 s.f. (statist.; și variabilă statistică) Caracteristică putînd prezenta variație sub acțiunea conjugată a factorilor esențiali și întîmplători, putînd lua un număr finit sau infinit de valori (diferite de la un element la altul al unei colectivități). 5 s.f. (log.; și variabilă logică) Parte componentă cu conținut nedeterminat a unei expresii logice, care poate fi înlocuită printr- o constantă logică. • sil. -ri-a-. pl. -i, -e. /<fr. variable, lat. variabĭlis, -e.

VARIABIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. ◊ (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a] – Din fr. variable, lat. variabilis.

VARIABIL, -Ă variabili, -e, adj. (În opoziție cu constant) Care variază, se schimbă, oscilează; schimbător. Raportul între extensiunea sferei noțiunilor.. e și variabil... fiind într-un fel pentru un timp, se schimbă într-alt fel pentru alt timp, e deci un raport schimbător. GHEREA, ST. CR. III 218. ◊ (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele constante. (Ec. pol.) Capital variabil v. capital.

VARIABIL, – Ă adj. 1. Care variază, care are (mici) schimbări; schimbător. 2. (Mat.) Mărimi (sau cantități) variabile = mărimi (sau cantități) care își pot schimba valoarea în raport cu altele, denumite constante. // s.f. (Mat.) Cantitate nedeterminată, dar în măsură a se identifica cu anumite cantități ale unei mulțimi. ♦ Element al limbajului formalizat reprezentînd un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. ♦ (Statist.) Caracteristică putînd prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. variable, lat. variabilis].

VARIABIL, -Ă I. adj. 1. care variază; schimbător. ◊ (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil. ♦ capital ~ = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă. 2. (mat.) care variază² (I, 2). II. s f. 1. (mat.) mărime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei mulțimi. 2. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. 3. (stat.) caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. (< fr. variable, lat. variabilis)

VARIABIL ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu constant) 1) Care se schimbă mereu; schimbător; instabil. Timp ~. Vânt ~. 2) (despre mărimi, cantități) Care poate varia; cu proprietate de a avea mai multe valori (în raport cu o valoare constantă). 3) Care poate avea forme de realizare. /<lat. variabilis, fr. variable

variabil a. 1. care se schimbă des: timp variabil; 2. se zice de vorbele a căror dezinență variază după raportul gramatical. ║ n. timp nesigur indicat de barometru.

*variábil, -ă adj. (lat. variabilis). Schimbăcĭos, care variază: om, timp variabil. Gram. Care-șĭ schimbă sufixu: cuvînt variabil. S. f. Mat. Mărime care poate trece pin toate stările, cuprinse orĭ nu între anumite limite. Adv. În mod variabil.

variabile a vz variabil

variabil (desp. -ri-a-) adj. m., pl. variabili; f. variabilă, pl. variabile

variabil (-ri-a-) adj. m., pl. variabili; f. variabilă, pl. variabile

variabil adj. m. (sil. -ri-a-), pl. variabili; f. sg. variabilă, pl. variabile

VARIABIL adj. 1. v. mișcător. 2. v. neregulat. 3. v. schimbător. 4. v. fluctuant.

VARIABIL adj. 1. instabil, mișcător, nestatornic, schimbător. (Dune ~.) 2. instabil, neregulat, nestabil, schimbător. (Vînturi ~.) 3. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (reg.) tonatic, tonos, (fig. ) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~.) 4. fluctuant, instabil, schimbător, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.)

Variabil ≠ constant, invariabil, nevariabil, stabil

VARIABIL, -Ă adj. (cf. fr. variable, lat. variabilis): în sintagma adjectiv variabil (v.).