11 definiții pentru vandalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VANDALÍSM, (2) vandalisme, s. n. 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc. 2. Faptă de vandalism (1). – Din fr. vandalisme.

vandalism sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (rar) ~e, (îvr) ~uri / E: fr vandalisme] 1 Comportament violent și distructiv, manifestat gratuit. 2 Distrugere a unor valori culturale, artistice etc. 3 (Pgn) Distrugere sălbatică și nejustificată.

VANDALÍSM s. n. Distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor; p. gener. distrugere sălbatică și nejustificată. – Din fr. vandalisme.

VANDALÍSM s. n. Acțiune de distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor (v. barbar ie ); p. ext. distrugere stupidă, fără rost. Bătrînul își aduse aminte de vandalismul din scrin. ZAMFIRESCU, la CADE. Alergă la Galați să vadă cetatea... Vai! și pe aceasta vandalismul o surpă. NEGRUZZI, S. I 203.

VANDALÍSM s.n. Distrugere a bunurilor și a valorilor culturale ale unui popor, ale unui oraș etc.; distrugere barbară, nejustificată. [Cf. fr. vandalisme].

VANDALÍSM s. n. distrugere a bunurilor și a valorilor culturale și artistice ale unui popor, oraș etc. (< fr. vandalisme)

VANDALÍSM n. 1) Faptă de vandal; distrugere a bunurilor și a valorilor culturale ale unui popor. 2) Comportare de vandal; barbarie. /<fr. vandalisme

vandalism n. faptă de Vandali: distrugere stupidă a monumentelor artei sau științei.

*vandalízm n., pl. e. Purtare de Vandal, distrugere de monumente, de opere de artă și de orĭ-ce lucrare. (Acest cuvînt a fost întrebuințat întîĭa oară de episcopu Embermesnil contra distrugătorilor în timpu mariĭ revoluțiunĭ franceze).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vandalísm s. n., (fapte) pl. vandalísme

vandalísm s. n., (fapte) pl. vandalísme

Intrare: vandalism
vandalism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vandalism
  • vandalismul
  • vandalismu‑
plural
  • vandalisme
  • vandalismele
genitiv-dativ singular
  • vandalism
  • vandalismului
plural
  • vandalisme
  • vandalismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vandalism

  • 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc.; faptă de vandal.
    surse: DEX '09 DLRLC DN NODEX un exemplu
    exemple
    • Alergă la Galați să vadă cetatea... Vai! și pe aceasta vandalismul o surpă. NEGRUZZI, S. I 203.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Distrugere sălbatică și nejustificată.
      surse: DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Bătrînul își aduse aminte de vandalismul din scrin. ZAMFIRESCU, la CADE.
        surse: DLRLC
  • 2. Faptă de vandalism (1.).
    surse: DEX '09
  • 3. Comportare de vandal.
    surse: NODEX sinonime: barbarie

etimologie: