7 definiții pentru vandalic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.

VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.

vandalic, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: lat vandalicus, it vandalico] 1 a Specific vandalilor (1). 2 Necivilizat. 3 Devastator (2). 4 Plin de cruzime.

vandalic, -ă adj. 1 Referitor la vandali; propriu vandalilor. 2 Fig. (despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) Care este necivilizat, barbar; crud. • pl. -ci, -ce. / <fr. vandalique, lat. vandalicus, it. vandalico.

VANDÁLIC, -Ă adj. 1. (Ist.) Propriu vandalilor, referitor la vandali. 2. Necivilizat, barbar; crud. [Cf. it. vandalico].

VANDÁLIC, -Ă adj. 1. propriu vandalilor. 2. (fig.) necivilizat, barbar. (< fr. vandalique)

*vandálic, -ă adj. (lat. vandalicus). De Vandal: A se purta vandalic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vandálic adj. m., pl. vandálici; f. sg. vandálică, pl. vandálice

Intrare: vandalic
vandalic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vandalic
  • vandalicul
  • vandalicu‑
  • vandalică
  • vandalica
plural
  • vandalici
  • vandalicii
  • vandalice
  • vandalicele
genitiv-dativ singular
  • vandalic
  • vandalicului
  • vandalice
  • vandalicei
plural
  • vandalici
  • vandalicilor
  • vandalice
  • vandalicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vandalic

etimologie: