vagotonie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr vagotonie] (Fzl) Stare de dezechilibru a funcțiunii sistemului nervos vegetativ, determinată de creșterea exagerată a activității nervului vag² (8).

vagotonie s.f. (med.) Dezechilibru al funcționării sistemului nervos vegetativ parasimpatic, provocat de creșterea exagerată a activității nervului vag și caracterizat printr-o activizare (și sensibilizare) exagerată a acestuia. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. vagotonie.

VAGOTONIE s.f. Anomalie constituțională particulară, caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos autonom dirijat de pneumogastric. [< fr. vagotonie].

VAGOTONIE s. f. tulburare neurovegetativă caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos autonom dirijat de penumogastric. (< fr. vagotonie)

vagotonie (anomalie) s. f., art. vagotonia, g.-d. art. vagotoniei; pl. vagotonii, art. vagotoniile (desp. -ni-i-)

vagotonie (anomalie) s. f., art. vagotonia, g.-d. art. vagotonii, art. vagotoniei; pl. vagotonii, art. vagotoniile

vagotonie (anomalie constituțională) s. f., art. vagotonia, g.-d. vagotonii, art. vagotoniei; pl. vagotonii

VAGO- „nervul vag, nervul pneumogastric”. ◊ L. vagus „schimbător” > fr. vago-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. vago-. □ ~litic (v. -litic₂), adj., care paralizează pneumogastricul; ~mimetic (v. -mimetic), adj., (despre substanțe) a cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a nervului vag; ~tonie (v. -tonie), s. f., tulburare neurovegetativă dominată de tonusul crescut al nervului vag.

VAGOTONIE s. (FIZIOL.) parasimpaticotonie.

VAGOTONIE s. (FIZIOL.) parasimpaticotonie.