12 definiții pentru vademecum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VADEMÉCUM, vademecumuri, s. n. Carte (manual, îndreptar, repertoriu etc.) care servește drept ghid într-o călătorie, într-o disciplină științifică etc. – Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum.[1] corectată

  1. În original vademecuri. gall

vademecum sn [At: HELIADE, D. J. 82/6 / S și: (după fr) vade-mecum / Pl: ? / E: fr vade-mecum, lat vade mecum, ger Vademekum] 1 Carte (manual, repertoriu, ghid etc.) care cuprinde noțiunile de bază pentru orientarea într-un anumit domeniu de cunoștințe (și care se poartă cu sine). 2 (Sst; sens etimologic) Obiect care se poartă în mod obișnuit cu sine.

vademecum s.n. Carte, lucrare (manual, repertoriu, dicționar etc.) care servește drept ghid turistic sau care cuprinde noțiunile de bază pentru orientarea într-un anumit domeniu de cunoștințe (și care se poartă cu sine pentru a fi consultată în orice moment). • scris și vade-mecum. /<lat. vade mecum „vino cu mine”, fr. vade-mecum, germ. Vademekum.

VADEMÉCUM s. n. Carte (ghid, manual, repertoriu etc.) pe care o poartă cineva cu sine ca să o consulte în diverse împrejurări. – Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum.

VADEMÉCUM s.n. Lucrare, carte care servește drept ghid turistic sau care cuprinde noțiunile de bază ale unei discipline. [Cf. fr. vade-mecum < lat. vade – mergi, mecum – cu mine].

VADEMÉCUM s. n. carte care servește drept ghid turistic sau care cuprinde noțiunile de bază ale unei discipline. (< lat. vademecum, fr. vade mecum)

vade-mecum n. 1. tot ce se poartă de obiceiu cu sine; 2. carte de cunoștințe uzuale și indispensabile, ce se poate purta cu sine.

*vade-mécum n. fără pl. (lat. vade mecum, haĭ cu mine). Memorator, cărticică rezumatoare portativă: un vade mecum ingineresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vademécum (livr.) s. n. pl. vademécumuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VADEMÉCUM s. v. călăuză, ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător.

vademecum s. v. CĂLĂUZĂ. GHID. ÎNDREPTAR. ÎNDRUMAR. ÎNDRUMĂTOR.

Intrare: vademecum
vademecum substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vademecum
  • vademecumul
  • vademecumu‑
plural
  • vademecumuri
  • vademecumurile
genitiv-dativ singular
  • vademecum
  • vademecumului
plural
  • vademecumuri
  • vademecumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vademecum

  • 1. Carte (manual, îndreptar, repertoriu etc.) care servește drept ghid într-o călătorie, într-o disciplină științifică etc.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: