2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1.

VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1.

vătuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: vătui2] 1 Căptușire cu vată sau cu vatelină a unui obiect de îmbrăcăminte Si: (rar) vătuială (1), vătuit1 (1). 2 Umplere cu vată sau cu lână și matlasare a unei plăpumi Si: (rar) vătuială (2), vătuit1 (2). 3 (Pex) Capitonare (1).

VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui și rezultatul ei.

VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui.

VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui.

vătui3 [At: PSALT. SCH. 226/10 / Pzi: ~esc / E: slv вѣтовати] (Îvr; în limbajul bisericesc) 1 vt A promite în mod solemn Si: (îvr) a sfătui. 2 vr A face o promisiune solemnă Si: (înv) a făgădui (7).

vătui2 vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: vată + -ui] 1 A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte. 2 A umple cu vată sau cu lână și a matlasa o plapumă. 3 (Pex) A capitona (1).

vătui1 sm [At: (a. 1611) ȘTEFANELLI, D. C. 1 / V: (reg) ~tâi, vot~, băt~ / Pl: ~ / E: ml *vituleus (< vitulus) cf alb ftujë, vëtulë] 1 Ied. 2 Țap tânăr (mai ales în al doilea an de viață) Si: (reg) vătărog (2). 3 (Reg) Țap inapt pentru reproducere. 4 Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. 5 (Reg) Noaten. 6 Berbec inapt pentru reproducere. 7 Pui de iepure (până la un an) Si: (reg) vătărog (4). 8 Iepuroi. 9 (Mun; fig) Șoarece mare. 10 Epitet pentru un copil. 11 Epitet pentru un tânăr (necăsătorit).

VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși (un obiect de îmbrăcăminte) cu vată; p. ext. a capitona. ◊ Refl. Fig. O sită se coboară pe ochi, vezi turbure, nu mai vezi... Să vătuiește auzul DELAVRANCEA, O. II 41.

A VĂTUÍ ~iésc tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A căptuși cu vată (sau cu vatelină). /vată + suf. ~ui

1) vătuĭésc v. tr. (vsl. vĭetovati, a vorbi, sîrb. [Miklosich] vijetati, a promite. Cp. cu germ. versprechen). Ps. S. (Tkt.). Promit.

2) vătuĭésc v. tr. (d. vată). Căptușesc cu vată: haĭne vătuite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri

vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri

vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă

vătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vătuiáscă

vătui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiesc, conj. vătuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂTUÍRE s. vătuit, (pop.) bumbăceală, bumbăcire, bumbăcit. (~ unei haine.)

VĂTUIRE s. vătuit, (pop.) bumbăceală, bumbăcire, bumbăcit. (~ unei haine.)

VĂTUÍ vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)

arată toate definițiile

Intrare: vătuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătuire
  • vătuirea
plural
  • vătuiri
  • vătuirile
genitiv-dativ singular
  • vătuiri
  • vătuirii
plural
  • vătuiri
  • vătuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vătui (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vătui
  • vătuire
  • vătuit
  • vătuitu‑
  • vătuind
  • vătuindu‑
singular plural
  • vătuiește
  • vătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vătuiesc
(să)
  • vătuiesc
  • vătuiam
  • vătuii
  • vătuisem
a II-a (tu)
  • vătuiești
(să)
  • vătuiești
  • vătuiai
  • vătuiși
  • vătuiseși
a III-a (el, ea)
  • vătuiește
(să)
  • vătuiască
  • vătuia
  • vătui
  • vătuise
plural I (noi)
  • vătuim
(să)
  • vătuim
  • vătuiam
  • vătuirăm
  • vătuiserăm
  • vătuisem
a II-a (voi)
  • vătuiți
(să)
  • vătuiți
  • vătuiați
  • vătuirăți
  • vătuiserăți
  • vătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vătuiesc
(să)
  • vătuiască
  • vătuiau
  • vătui
  • vătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vătuire

etimologie:

vătui (vb.)

  • 1. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bumbăci un exemplu
    exemple
    • reflexiv figurat O sită se coboară pe ochi, vezi turbure, nu mai vezi... Să vătuiește auzul. DELAVRANCEA, O. II 41.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vată + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX