24 de definiții pentru vătrai vătrar vătral (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTRÁI, vătraie, s. n. 1. Unealtă metalică în formă de cârlig lung sau de lopățică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar. ◊ Expr. (Pop. și fam.) Trai pe vătrai = viață ușoară, lipsită de griji, (înv. și reg.) Trai cu vătrai = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri. 2. Lambă (la căruță sau la car). – Cf. sb. vătralj, bg. vatral.

vătrai [At: PO 307/12 / V: (pop) ~ar (Pl: ~are, ~aruri), (reg) ~an, vărtar, vlătar, vrătar (Pl: vrătaruri) / Pl: ~e, (reg) ~uri, (18-19) ~ / E: vatră + -ai cf srb vătralj, bg ватрал] 1 sn Obiect de uz casnic, de lemn sau de metal, de obicei în formă de cârlig lung sau de lopățică cu coadă lungă, cu care se scormonește ori se trage jarul sau cenușa Vz cociorvă1 (1), jeruitor, piscălău, scociorâtor, spuzar, vășcălan (2). 2 sn (Pop; îs) Trai cu ~ sau (reg) un trai și un ~ Viață grea, cu permanente neînțelegeri și certuri. 3 sn (Mun; îs) Trai pe ~ Viață foarte grea. 4 sn (Pfm; îas) Viață lipsită de griji. 5 sn (Reg; îe) A toca (sau a bate toaca) pe ~ A trăi în mare sărăcie. 6 sn (Reg; îae) A pierde timpul. 7 sn (Mun; irn; îe) (A fi) crai pe ~ (A fi un) tânăr fără căpătâi. 8 sn (Mun; irn; îae) (A fi) foarte sărac. 9 sn (Mun; îe) A-i lua (cuiva) ~ul țestului A nu avea ce lua de la cineva. 10 sn (Trs; îe) (A pleca) cu ~ și cu cociorvă (A pleca) cu tot avutul. 11 sn (Mun; îe) A lua (pe cineva) la ~e A goni (pe cineva). 12 sn (Dep) Sabie. 13 sn (Reg; pan) Unealtă de fier cu mâner de lemn, cu ajutorul căreia se fac gropi pentru îngropatul viței de vie. 14 sn (Pop; pan) Fiecare dintre cele două vergele de metal care leagă, la căruță, capetele crucii de capetele osiei. 15 sn (Reg; îf vătrar) Cenușar (5) (la sobă). 16 sn (Olt) Loc de casă. 17 sn (Reg) Piatra stătătoare a morii Si: (reg) podină. 18 sm (Olt) Căpetenie a colindătorilor care, în timpul colindului (din ajunul Crăciunului), scormonește cu un băț jarul din vatră. 19 sm (Reg; îf vătrar) Cărbunar (1).ватрал

vătrai s.n., s.m. 1 s.n. Obiect de uz casnic, de lemn sau de metal, de obicei în formă de cîrlig lung sau de lopățică cu coadă lungă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc. ◊ Expr. Trai pe vătrai = a) viață foarte grea, de mizerie; b) viață ușoară, lipsită de griji. A duce trai pe vătrai = a duce o viață grea, plină de lipsuri. Trai cu vătrai sau un trai și un vătrai = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri. A toca (sau a bate toaca) pe vătrai = a) a trăi în mare sărăcie; b) a pierde timpul (stînd degeaba). 2 s.n. Analog, (pop.) Lambă (la căruță sau car). 3 s.m. (reg.) Căpetenie a colindătorilor care, în timpul colindatului, scormonește cu un băț jarul din vatră. • pl. n. -aie, -uri, m. -ai. și vătrar, vătran s.n. /vatră + -ar.

VĂTRÁI, vătraie, s. n. 1. Unealtă mecanică în formă de cârlig lung sau de lopățică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar. ◊ Expr. (Pop. și fam.) Trai pe vătrai = viață ușoară, lipsită de griji. (Înv. și reg.) Trai cu vătrai = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri. 2. Lambă (la căruță sau car). – Cf. scr. vătralj, bg. vatral.

VĂTRÁI, vătraie, s. n. 1. Unealtă în formă de cîrlig sau de lopățică cu coadă, de obicei de fier, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, cuptoare etc. Scurmă cu vătraiul tata, în focul de pe vatră. STANCU, D. 46. Băteau copii din vătrai și clește. Dar el tăcea, săracul, ca un pește. TOPÎRCEANU, P. 100. Baba ia vătraiul și-l înfierbîntă-n foc. SBIERA, P. 58. ◊ Expr. Trai cu vătrai sau un trai și-un vătrai = viață de certuri și de neînțelegeri; viață grea, amară. De te-o-ntreba cum mi-e traiul? Spune-i că e cu vătraiul. Nici un prînz Făr’ de plîns. BIBICESCU, P. P. 178. Și numai așa a scăpat biata noră de un trai și un vătrai. I. CR. II 266. Spune că m-am măritat; De-or întreba cum mi-e traiul, Spune-le că cu vătraiul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 345. 2. Lambă (1). – Variante: vătrár, vătrál (MARIAN, NA. 39) s. n.

VĂTRÁI ~ie n. 1) Unealtă metalică în formă de lopată (mică), folosită pentru a scoate cenușa sau jarul din sobă sau din vatră. 2) Cârlig de metal folosit pentru a scormoni focul în sobă sau în vatră. [Sil. vă-trai] /vatră + suf. ~ai

vătráĭ (vest) n., pl. ĭe și urĭ, și vătrár și vatrár (est) n., pl. e (d. vatră, ca tăcĭunar d. tăcĭune. Numaĭ vătraĭ vine d. sîrb. vatralj, bg. vatral). Unealtă de fer de scormolit focu. (Lopățica e de luat cărbunĭ, ĭar cleștele de apucat). Traĭ cu vătraĭ, căsnicie rea, adică „cu bătăĭ cu vătraĭu”.

vătraiu n. 1. lopățică de sgândărit focul; fig. traiu cu vătraiu, vieață cu certuri continue; 2. pl. lambele carului dintr’o singură bucată de fier. [Tras din vatră].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vătrái (vă-trai) s. n., pl. vătráie

vătrái s. n. (sil. -trai), pl. vătráie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂTRÁI s. 1. (reg.) scociorâtor, vătrar, (Transilv. și Maram.) spuzar. (~ pentru scormonit jarul.) 2. v. lambă.

VĂTRAI s. 1. (reg.) scociorîtor, vătrar, (Transilv. și Maram.) spuzar. (~ pentru scormonit jarul.) 2.(TEHN.) lambă, (reg.) costiș, cruce, întinzătoare, lanț, lănțuș, scară, tinzătoare, (prin Olt. și Ban.) scăriță. (~ la car, căruță.)

arată toate definițiile

Intrare: vătrai
  • silabație: vă-trai info
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătrai
  • vătraiul
  • vătraiu‑
plural
  • vătraie
  • vătraiele
genitiv-dativ singular
  • vătrai
  • vătraiului
plural
  • vătraie
  • vătraielor
vocativ singular
plural
  • silabație: vă-trar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătrar
  • vătrarul
  • vătraru‑
plural
  • vătrare
  • vătrarele
genitiv-dativ singular
  • vătrar
  • vătrarului
plural
  • vătrare
  • vătrarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătral
  • vătralul
  • vătralu‑
plural
  • vătrale
  • vătralele
genitiv-dativ singular
  • vătral
  • vătralului
plural
  • vătrale
  • vătralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vătrai vătrar vătral

  • 1. Unealtă metalică în formă de cârlig lung sau de lopățică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: scociorâtor spuzar vătrar diminutive: vătrăiaș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Scurmă cu vătraiul tata, în focul de pe vatră. STANCU, D. 46.
      surse: DLRLC
    • Băteau copii din vătrai și clește. Dar el tăcea, săracul, ca un pește. TOPÎRCEANU, P. 100.
      surse: DLRLC
    • Baba ia vătraiul și-l înfierbîntă-n foc. SBIERA, P. 58.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie popular familiar Trai pe vătrai = viață ușoară, lipsită de griji.
      surse: DEX '09
    • 1.2. expresie învechit regional Trai cu vătrai (sau un trai și-un vătrai) = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • De te-o-ntreba cum mi-e traiul? Spune-i că e cu vătraiul. Nici un prînz Făr’ de plîns. BIBICESCU, P. P. 178.
        surse: DLRLC
      • Și numai așa a scăpat biata noră de un trai și un vătrai. I. CR. II 266.
        surse: DLRLC
      • Spune că m-am măritat; De-or întreba cum mi-e traiul, Spune-le că cu vătraiul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 345.
        surse: DLRLC
  • 2. Lambă (1.) (la căruță sau la car).
    surse: DEX '09 sinonime: lambă

etimologie: