15 definiții pentru vătăși vătăji


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș.

vătăși [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~tăji, (reg) ~tăvi / Pzi: esc / E: vătaș] 1 vi (Îvp) A exercita funcția de vătaf (1). 2 vr (Trs) A se uni sub conducerea unui vătaf (1). 3 vi (Reg; îf vătăji) A haiduci (1). 4 vt (Reg) A conduce o stână. 5 vt (Reg) A păstori (o turmă de oi sau alte animale). 6 vr (Reg; îf vătăvi) A conduce, în calitate de vătaf (9), o ceată de tineri colindători sau de călușari. 8 vt (C. i. o moșie1, o gospodărie etc.) A administra în calitate de vătaf (23).

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV.] – Din vătaș.

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A stăpîni, a îngriji, a conduce, a administra, a chivernisi (în calitate de vătaf). P-a gură de vale ste-o casă mare... Cin’ mi-o stăpînește Și mi-o vătășește? PĂSCULESCU, L. P. 166. Miul, de-mi vedea. Pe el l-alegea: Mai mare-l punea, Pe levinți că-i da Ca să-i vătășească Și să-i haiducească. TEODORESCU, P. P. 500.

A VĂTĂȘÍ ~ésc intranz. A fi vătaf. /Din vătaf

VĂTĂJÍ vb. IV v. vătăși.

VĂTĂJÍ vb. IV v. vătăși.

vătăjesc, ~ească a vz vătășesc

vătăji v vz vătăși

vătășel sm [At: (a. 1729-1730) IORGA, S. D. V, 148 / V: (îrg) ~tăjel, (reg) vetejel / Pl: ~ei / E: vătaș + -el] 1 (Îvp) Vătaf (1). 2 Subaltern al vătafului (1). 3 (Pop) Vătaf (3). 4 (Pop) Subaltern al vătafului (3). 5 (Reg) Vornicel (5) la nuntă. 6 (Buc) Tânăr care poartă un brad sau un băț împodobit cu o basma neagră în fruntea alaiului înmormântării unui flăcău sau a unei fete. 7 (Reg) Băț împodobit cu panglici, năframe, beteală etc. pe care îl poartă vătășelul (5) la nuntă. 8 (Buc) Băț împodobit cu o basma neagră pe care îl poartă vătășelul (6) la înmormântarea unui flăcău sau a unei fete. 9 (Iuz) Funcționar (comunal), cu grad ierarhic inferior, la primărie. 10 (Iuz) Funcționar (comunal), cu grad ierarhic inferior, la poliție. 11-12 (Iuz) Subaltern al vătafului (23-24). 13 (Reg; îf vătăjel) Om plătit care se ocupă mai ales cu vânzarea cailor nărăviți. 14 (Bot; Buc; îf vătăjel) Spinuță (Phyteuma spiciforme). 15 (Reg) Cocoloș de mămăligă.

2) vătăjésc v. intr. Trăĭesc ca vătaf. V. tr. P. P. Conduc ca vătav. – Munt. -jésc și -șésc.

vătășél, -șésc, -șíe, V. vătăj-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă

vătășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vătășeáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vătăjí, vătăjesc, vb. intranz. – (reg.) A haiduci (Papahagi, 1925): „După ce l-o omorât pă Pintea, apoi ceilalți au vătăjit sânguri...” (Papahagi, 1925: 306; Budești). – Cf. vătăși „a conduce, a administra” (< vătaș, vătaf) (DEX, MDA).

vătăjí, vătăjesc, vb. intranz. – A haiduci (Papahagi 1925). – Din vătaf.

Intrare: vătăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vătăși
  • vătășire
  • vătășit
  • vătășitu‑
  • vătășind
  • vătășindu‑
singular plural
  • vătășește
  • vătășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vătășesc
(să)
  • vătășesc
  • vătășeam
  • vătășii
  • vătășisem
a II-a (tu)
  • vătășești
(să)
  • vătășești
  • vătășeai
  • vătășiși
  • vătășiseși
a III-a (el, ea)
  • vătășește
(să)
  • vătășească
  • vătășea
  • vătăși
  • vătășise
plural I (noi)
  • vătășim
(să)
  • vătășim
  • vătășeam
  • vătășirăm
  • vătășiserăm
  • vătășisem
a II-a (voi)
  • vătășiți
(să)
  • vătășiți
  • vătășeați
  • vătășirăți
  • vătășiserăți
  • vătășiseți
a III-a (ei, ele)
  • vătășesc
(să)
  • vătășească
  • vătășeau
  • vătăși
  • vătășiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vătăji
  • vătăjire
  • vătăjit
  • vătăjitu‑
  • vătăjind
  • vătăjindu‑
singular plural
  • vătăjește
  • vătăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vătăjesc
(să)
  • vătăjesc
  • vătăjeam
  • vătăjii
  • vătăjisem
a II-a (tu)
  • vătăjești
(să)
  • vătăjești
  • vătăjeai
  • vătăjiși
  • vătăjiseși
a III-a (el, ea)
  • vătăjește
(să)
  • vătăjească
  • vătăjea
  • vătăji
  • vătăjise
plural I (noi)
  • vătăjim
(să)
  • vătăjim
  • vătăjeam
  • vătăjirăm
  • vătăjiserăm
  • vătăjisem
a II-a (voi)
  • vătăjiți
(să)
  • vătăjiți
  • vătăjeați
  • vătăjirăți
  • vătăjiserăți
  • vătăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • vătăjesc
(să)
  • vătăjească
  • vătăjeau
  • vătăji
  • vătăjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vătăși vătăji

  • 1. A conduce, a administra (în calitate de vătaf).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • P-a gură de vale Este-o casă mare... Cin’ mi-o stăpînește Și mi-o vătășește? PĂSCULESCU, L. P. 166.
      surse: DLRLC
    • Miul, de-mi vedea. Pe el l-alegea: Mai mare-l punea, Pe levinți că-i da Ca să-i vătășească Și să-i haiducească. TEODORESCU, P. P. 500.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vătaș
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX