VĂTĂȘI, vătășesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A stăpîni, a îngriji, a conduce, a administra, a chivernisi (în calitate de vătaf). P-a gură de vale ste-o casă mare... Cin’ mi-o stăpînește Și mi-o vătășește? PĂSCULESCU, L. P. 166. Miul, de-mi vedea. Pe el l-alegea: Mai mare-l punea, Pe levinți că-i da Ca să-i vătășească Și să-i haiducească. TEODORESCU, P. P. 500.