2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc.

VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc.

vătășesc, ~ească a [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~tăjesc / Pl: ~ești / E: vătaș + -esc] 1-13 Care aparține vătafului (12-16, 18-24). 14-26 Specific vătafilor (12-16, 18-24).

vătășesc, -ească adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. ◊ Ortul vătășesc v. ort. • pl. -ești. și (reg.) vătăjesc, -ească adj. /vătaș + -esc.

VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. (în trecut; și în forma vătăjesc) De vătaf, care aparține vătafului. Regula risirea de cheltuieli, venituri, cu totul o lăsase pe seama vătăjească. NEGRUZZI, S. II 235. – Variantă: vătăjésc, -eáscă adj.

VĂTĂȘÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru vătafi; de vătaf. /vătaf + suf. ~esc

VĂTĂJÉSC, -EÁSCĂ adj. v. vătășesc.

VĂTĂJÉSC, -EÁSCĂ adj. v. vătășesc.

VĂTĂJÉSC, -EÁSCĂ adj. v. vătășesc.

VĂTĂJÍ vb. IV v. vătăși.

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș.

vătăjesc, ~ească a vz vătășesc

vătășel sm [At: (a. 1729-1730) IORGA, S. D. V, 148 / V: (îrg) ~tăjel, (reg) vetejel / Pl: ~ei / E: vătaș + -el] 1 (Îvp) Vătaf (1). 2 Subaltern al vătafului (1). 3 (Pop) Vătaf (3). 4 (Pop) Subaltern al vătafului (3). 5 (Reg) Vornicel (5) la nuntă. 6 (Buc) Tânăr care poartă un brad sau un băț împodobit cu o basma neagră în fruntea alaiului înmormântării unui flăcău sau a unei fete. 7 (Reg) Băț împodobit cu panglici, năframe, beteală etc. pe care îl poartă vătășelul (5) la nuntă. 8 (Buc) Băț împodobit cu o basma neagră pe care îl poartă vătășelul (6) la înmormântarea unui flăcău sau a unei fete. 9 (Iuz) Funcționar (comunal), cu grad ierarhic inferior, la primărie. 10 (Iuz) Funcționar (comunal), cu grad ierarhic inferior, la poliție. 11-12 (Iuz) Subaltern al vătafului (23-24). 13 (Reg; îf vătăjel) Om plătit care se ocupă mai ales cu vânzarea cailor nărăviți. 14 (Bot; Buc; îf vătăjel) Spinuță (Phyteuma spiciforme). 15 (Reg) Cocoloș de mămăligă.

vătăși [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~tăji, (reg) ~tăvi / Pzi: esc / E: vătaș] 1 vi (Îvp) A exercita funcția de vătaf (1). 2 vr (Trs) A se uni sub conducerea unui vătaf (1). 3 vi (Reg; îf vătăji) A haiduci (1). 4 vt (Reg) A conduce o stână. 5 vt (Reg) A păstori (o turmă de oi sau alte animale). 6 vr (Reg; îf vătăvi) A conduce, în calitate de vătaf (9), o ceată de tineri colindători sau de călușari. 8 vt (C. i. o moșie1, o gospodărie etc.) A administra în calitate de vătaf (23).

vătăjesc, -ească adj. v. vătășesc.

vătășel s.m. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Vătaf; subaltern al unui vătaf, care se ocupa cu administrarea unei curți boierești, a unei moșii mănăstirești sau boierești. 2 (în trecut) Slujbaș însărcinat cu strîngerea dărilor. 3 (în vechea organizare administrativă) Funcționar inferior la primărie. 4 (pop.) Vomicel (la nuntă). • pl. -ei. și (înv., reg.) vătăjel s.m. /vătaș + -el.

vătăși vb. IV. (înv., pop.) 1 tr. (compl. indică moșii, gospodării) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). 2 intr. A exercita funcția de conducător al unui grup de meseriași. • prez.ind. -esc. și (reg.) vătăji vb. IV. /vătaș + -i.

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV.] – Din vătaș.

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A stăpîni, a îngriji, a conduce, a administra, a chivernisi (în calitate de vătaf). P-a gură de vale ste-o casă mare... Cin’ mi-o stăpînește Și mi-o vătășește? PĂSCULESCU, L. P. 166. Miul, de-mi vedea. Pe el l-alegea: Mai mare-l punea, Pe levinți că-i da Ca să-i vătășească Și să-i haiducească. TEODORESCU, P. P. 500.

A VĂTĂȘÍ ~ésc intranz. A fi vătaf. /Din vătaf

vătăjesc v. ce ține de vătaf: glume vătăjești AL.

arată toate definițiile

Intrare: vătășesc
vătășesc adjectiv
adjectiv (A82)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătășesc
  • vătășescul
  • vătășescu‑
  • vătășească
  • vătășeasca
plural
  • vătășești
  • vătășeștii
  • vătășești
  • vătășeștile
genitiv-dativ singular
  • vătășesc
  • vătășescului
  • vătășești
  • vătășeștii
plural
  • vătășești
  • vătășeștilor
  • vătășești
  • vătășeștilor
vocativ singular
plural
vătăjesc adjectiv
adjectiv (A82)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătăjesc
  • vătăjescul
  • vătăjescu‑
  • vătăjească
  • vătăjeasca
plural
  • vătăjești
  • vătăjeștii
  • vătăjești
  • vătăjeștile
genitiv-dativ singular
  • vătăjesc
  • vătăjescului
  • vătăjești
  • vătăjeștii
plural
  • vătăjești
  • vătăjeștilor
  • vătăjești
  • vătăjeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: vătăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vătăși
  • vătășire
  • vătășit
  • vătășitu‑
  • vătășind
  • vătășindu‑
singular plural
  • vătășește
  • vătășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vătășesc
(să)
  • vătășesc
  • vătășeam
  • vătășii
  • vătășisem
a II-a (tu)
  • vătășești
(să)
  • vătășești
  • vătășeai
  • vătășiși
  • vătășiseși
a III-a (el, ea)
  • vătășește
(să)
  • vătășească
  • vătășea
  • vătăși
  • vătășise
plural I (noi)
  • vătășim
(să)
  • vătășim
  • vătășeam
  • vătășirăm
  • vătășiserăm
  • vătășisem
a II-a (voi)
  • vătășiți
(să)
  • vătășiți
  • vătășeați
  • vătășirăți
  • vătășiserăți
  • vătășiseți
a III-a (ei, ele)
  • vătășesc
(să)
  • vătășească
  • vătășeau
  • vătăși
  • vătășiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vătăji
  • vătăjire
  • vătăjit
  • vătăjitu‑
  • vătăjind
  • vătăjindu‑
singular plural
  • vătăjește
  • vătăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vătăjesc
(să)
  • vătăjesc
  • vătăjeam
  • vătăjii
  • vătăjisem
a II-a (tu)
  • vătăjești
(să)
  • vătăjești
  • vătăjeai
  • vătăjiși
  • vătăjiseși
a III-a (el, ea)
  • vătăjește
(să)
  • vătăjească
  • vătăjea
  • vătăji
  • vătăjise
plural I (noi)
  • vătăjim
(să)
  • vătăjim
  • vătăjeam
  • vătăjirăm
  • vătăjiserăm
  • vătăjisem
a II-a (voi)
  • vătăjiți
(să)
  • vătăjiți
  • vătăjeați
  • vătăjirăți
  • vătăjiserăți
  • vătăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • vătăjesc
(să)
  • vătăjească
  • vătăjeau
  • vătăji
  • vătăjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vătășesc vătăjesc

  • 1. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Regularisirea de cheltuieli, venituri, cu totul o lăsase pe seama vătăjească. NEGRUZZI, S. II 235.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vătaș + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vătăși vătăji

  • 1. A conduce, a administra (în calitate de vătaf).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • P-a gură de vale Este-o casă mare... Cin’ mi-o stăpînește Și mi-o vătășește? PĂSCULESCU, L. P. 166.
      surse: DLRLC
    • Miul, de-mi vedea. Pe el l-alegea: Mai mare-l punea, Pe levinți că-i da Ca să-i vătășească Și să-i haiducească. TEODORESCU, P. P. 500.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vătaș
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX