VĂTĂȘI, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăji vb. IV] – Din vătaș.

vătăjesc, ~ească a vz vătășesc

vătăji v vz vătăși

vătășel sm [At: (a. 1729-1730) IORGA, S. D. V, 148 / V: (îrg) ~tăjel, (reg) vetejel / Pl: ~ei / E: vătaș + -el] 1 (Îvp) Vătaf (1). 2 Subaltern al vătafului (1). 3 (Pop) Vătaf (3). 4 (Pop) Subaltern al vătafului (3). 5 (Reg) Vornicel (5) la nuntă. 6 (Buc) Tânăr care poartă un brad sau un băț împodobit cu o basma neagră în fruntea alaiului înmormântării unui flăcău sau a unei fete. 7 (Reg) Băț împodobit cu panglici, năframe, beteală etc. pe care îl poartă vătășelul (5) la nuntă. 8 (Buc) Băț împodobit cu o basma neagră pe care îl poartă vătășelul (6) la înmormântarea unui flăcău sau a unei fete. 9 (Iuz) Funcționar (comunal), cu grad ierarhic inferior, la primărie. 10 (Iuz) Funcționar (comunal), cu grad ierarhic inferior, la poliție. 11-12 (Iuz) Subaltern al vătafului (23-24). 13 (Reg; îf vătăjel) Om plătit care se ocupă mai ales cu vânzarea cailor nărăviți. 14 (Bot; Buc; îf vătăjel) Spinuță (Phyteuma spiciforme). 15 (Reg) Cocoloș de mămăligă.

vătășesc, ~ească a [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~tăjesc / Pl: ~ești / E: vătaș + -esc] 1-13 Care aparține vătafului (12-16, 18-24). 14-26 Specific vătafilor (12-16, 18-24).

vătăși [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~tăji, (reg) ~tăvi / Pzi: ~șesc / E: vătaș] 1 vi (Îvp) A exercita funcția de vătaf (1). 2 vr (Trs) A se uni sub conducerea unui vătaf (1). 3 vi (Reg; îf vătăji) A haiduci (1). 4 vt (Reg) A conduce o stână. 5 vt (Reg) A păstori (o turmă de oi sau alte animale). 6 vr (Reg; îf vătăvi) A conduce, în calitate de vătaf (9), o ceată de tineri colindători sau de călușari. 8 vt (C. i. o moșie¹, o gospodărie etc.) A administra în calitate de vătaf (23).

vătăvi v vz vătăși

vătăjesc, -ească adj. v. vătășesc.

vătăji vb. IV. v. vătăși.

vătășel s.m. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Vătaf; subaltern al unui vătaf, care se ocupa cu administrarea unei curți boierești, a unei moșii mănăstirești sau boierești. 2 (în trecut) Slujbaș însărcinat cu strîngerea dărilor. 3 (în vechea organizare administrativă) Funcționar inferior la primărie. 4 (pop.) Vomicel (la nuntă). • pl. -ei. și (înv., reg.) vătăjel s.m. /vătaș + -el.

vătășesc, -ească adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. ◊ Ortul vătășesc v. ort. • pl. -ești. și (reg.) vătăjesc, -ească adj. /vătaș + -esc.

vătăși vb. IV. (înv., pop.) 1 tr. (compl. indică moșii, gospodării) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). 2 intr. A exercita funcția de conducător al unui grup de meseriași. • prez.ind. -esc. și (reg.) vătăji vb. IV. /vătaș + -i.

VĂTĂȘI, vătășesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăji vb. IV.] – Din vătaș.

VĂTĂȘESC, -EASCĂ, vătășești, adj. (în trecut; și în forma vătăjesc) De vătaf, care aparține vătafului. Regula risirea de cheltuieli, venituri, cu totul o lăsase pe seama vătăjească. NEGRUZZI, S. II 235. – Variantă: vătăjesc, -ească adj.

VĂTĂȘI, vătășesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A stăpîni, a îngriji, a conduce, a administra, a chivernisi (în calitate de vătaf). P-a gură de vale ste-o casă mare... Cin’ mi-o stăpînește Și mi-o vătășește? PĂSCULESCU, L. P. 166. Miul, de-mi vedea. Pe el l-alegea: Mai mare-l punea, Pe levinți că-i da Ca să-i vătășească Și să-i haiducească. TEODORESCU, P. P. 500.

VĂTĂȘESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru vătafi; de vătaf. /vătaf + suf. ~esc

A VĂTĂȘI ~esc intranz. A fi vătaf. /Din vătaf

vătăjesc v. ce ține de vătaf: glume vătăjești AL.

2) vătăjésc v. intr. Trăĭesc ca vătaf. V. tr. P. P. Conduc ca vătav. – Munt. -jésc și -șésc.

1) vătăjésc, -eáscă adj. (din pluralu vătojĭ). Mold. De vătaf (de Țiganĭ). Fig. Ordinar: glume vătăjeștĭ. – În Munt. -jésc și -șésc.

vătășél, -șésc, -șíe, V. vătăj-.

vătășesc adj. m., f. vătășească; pl. m. și f. vătășești

vătăși (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășesc, 3 sg. vătășește, imperf. 1 vătășeam; conj. prez. 1 sg. să vătășesc, 3 să vătășească

vătășesc adj. m., f. vătășească; pl. m. și f. vătășești

vătăși (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășesc, imperf. 3 sg. vătășea; conj. prez. 3 să vătășească

vătășesc adj. m., f. vătășească; pl. m. și f. vătășești

vătăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășesc, imperf. 3 sg. vătășea; conj. prez. 3 sg. și pl. vătășească

vătăji, vătăjesc, vb. intranz. – (reg.) A haiduci (Papahagi, 1925): „După ce l-o omorât pă Pintea, apoi ceilalți au vătăjit sânguri...” (Papahagi, 1925: 306; Budești). – Cf. vătăși „a conduce, a administra” (< vătaș, vătaf) (DEX, MDA).

vătăji, vătăjesc, vb. intranz. – A haiduci (Papahagi 1925). – Din vătaf.