2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui.

VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui.

vărui1 [At: CANTEMIR, I. I. I, 147 / Pzi: ~esc, (reg) vărui / E: var2 + -ui] 1 vt(a) (C. i. suprafețe tencuite2 ori lipite ale unor elemente de construcție sau, pex, încăperi, clădiri etc.) A acoperi cu un strat subțire de lapte de var2 (cu unele adaosuri) Si: a spoi, (reg) a meseli, a pămătuși. 2 vt(a) (Reg; c. i. pereți sau, pex, încăperi, case etc.) A humui (1). 3 vr (Fam; gmț; dep; d. femei) A se pudra în mod exagerat.

vărui2 vt [At: ALECSANDRI, T. I, 396 / V: ver~ / Pzi: ~esc / E: văr + -ui] (Îvr; fam) A i se adresa cuiva cu apelativul „vere”.

vărui vb. IV. tr. (compl. indică suprafețe tencuite ori lipite ale unui element de construcție, pereți, ext., clădiri) A acoperi cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. ◊ (absol.) Mara a rînduit mereu, a curățit, a văruit (SLAV.). ◊ (refl. pas.) Casele abia de două ori pe an se văruiesc (CRĂL). ♦ (fam., glum.; refl.; despre femei) A se pudra in mod exagerat. • prez.ind. -iesc, (reg.) vărui. /var2 + -ui.

VĂRUÍ1, văruiesc, vb. IV. Tranz. (Neobișnuit) A se adresa cuiva cu titlul de «vere». (Atestat în forma verui) La mulți ani, vere Alecule.Să trăiești, arhon bane! (În parte) Prea mă veruiește banul! ALECSANDRI, la TDRG. – Variantă: veruí vb. IV.

VĂRUÍ2, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (pereții) cu un strat subțire de lapte de var; a spoi cu var. Umbra sa... era cenușie pe peretele văruit prea demult. DUMITRIU, V. E. 44. Drumul mare-aș vărui Cu var de cel mai mărunt. HODOȘ, P. P. 59.

A VĂRUÍ ~iésc tranz. (pereții, tavanul etc.) A acoperi cu lapte de var. /var + suf. ~ui

văruĭésc v. tr. (d. var). Spoĭesc cu var: casă văruită. V. muruĭesc.

veruĭésc v. tr. (d. văr, verĭ). Fam. Rar. Chem cu epitetu de „văr”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă

văruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. văruiáscă

vărui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiesc, conj. văruiască)

văruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂRUI vb. a spoi, (pop.) a unge, (înv. și reg.) a tencui, (reg.) a mînji, (prin Transilv.) a meseli. (A ~ pereții camerei.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vărui, văruiesc v. r. a se îmbăta, a se ameți (din cauza băuturii).

Intrare: vărui (apela)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vărui
  • văruire
  • văruit
  • văruitu‑
  • văruind
  • văruindu‑
singular plural
  • văruiește
  • văruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văruiesc
(să)
  • văruiesc
  • văruiam
  • văruii
  • văruisem
a II-a (tu)
  • văruiești
(să)
  • văruiești
  • văruiai
  • văruiși
  • văruiseși
a III-a (el, ea)
  • văruiește
(să)
  • văruiască
  • văruia
  • vărui
  • văruise
plural I (noi)
  • văruim
(să)
  • văruim
  • văruiam
  • văruirăm
  • văruiserăm
  • văruisem
a II-a (voi)
  • văruiți
(să)
  • văruiți
  • văruiați
  • văruirăți
  • văruiserăți
  • văruiseți
a III-a (ei, ele)
  • văruiesc
(să)
  • văruiască
  • văruiau
  • vărui
  • văruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • verui
  • veruire
  • veruit
  • veruitu‑
  • veruind
  • veruindu‑
singular plural
  • veruiește
  • veruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veruiesc
(să)
  • veruiesc
  • veruiam
  • veruii
  • veruisem
a II-a (tu)
  • veruiești
(să)
  • veruiești
  • veruiai
  • veruiși
  • veruiseși
a III-a (el, ea)
  • veruiește
(să)
  • veruiască
  • veruia
  • verui
  • veruise
plural I (noi)
  • veruim
(să)
  • veruim
  • veruiam
  • veruirăm
  • veruiserăm
  • veruisem
a II-a (voi)
  • veruiți
(să)
  • veruiți
  • veruiați
  • veruirăți
  • veruiserăți
  • veruiseți
a III-a (ei, ele)
  • veruiesc
(să)
  • veruiască
  • veruiau
  • verui
  • veruiseră
Intrare: vărui (spoi)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vărui
  • văruire
  • văruit
  • văruitu‑
  • văruind
  • văruindu‑
singular plural
  • văruiește
  • văruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văruiesc
(să)
  • văruiesc
  • văruiam
  • văruii
  • văruisem
a II-a (tu)
  • văruiești
(să)
  • văruiești
  • văruiai
  • văruiși
  • văruiseși
a III-a (el, ea)
  • văruiește
(să)
  • văruiască
  • văruia
  • vărui
  • văruise
plural I (noi)
  • văruim
(să)
  • văruim
  • văruiam
  • văruirăm
  • văruiserăm
  • văruisem
a II-a (voi)
  • văruiți
(să)
  • văruiți
  • văruiați
  • văruirăți
  • văruiserăți
  • văruiseți
a III-a (ei, ele)
  • văruiesc
(să)
  • văruiască
  • văruiau
  • vărui
  • văruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vărui (apela) verui

  • 1. neobișnuit A se adresa cuiva cu titlul de «vere».
    exemple
    • La mulți ani, vere Alecule. – Să trăiești, arhon bane! (În parte) Prea mă veruiește banul! ALECSANDRI, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

vărui (spoi)

  • 1. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: spoi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Umbra sa... era cenușie pe peretele văruit prea demult. DUMITRIU, V. E. 44.
      surse: DLRLC
    • Drumul mare-aș vărui Cu var de cel mai mărunt. HODOȘ, P. P. 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Var + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX