3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at.

vărgat, ~ă a [At: PO 274/14 / Pl: ~ați, ~e / E: vargă + -at, (4) cf și it vergate] 1 Care are (ca ornament) dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decât cea a fondului Si: dungat2 (1), (pop) pestriț, vârstat, (reg) șălar2, șergat, ștrafat, vărgaci, vărgăliu. 2 (Rar) Care are vărgi (35), urme de lovituri pe corp. 3 (Reg; d. păr1) Înspicat. 4 (Rar; d. anumite tipuri de hârtie) Care are linii orizontale (sau verticale) vizibile prin transparență. 5 (Îvr; pex; d. animale) Pătat.

vărgat, -ă adj. Care are dungi; dungat. ◊ (ca determ., după un nume de animal sau de plantă, indicînd specii sau varietăți ale acestora) Mere vărgate. ◊ Spec. (despre hainele deținuților) Le-a văzut de departe hainele vărgate. ♦ Care prezintă urme de lovituri, care are vărgi pe corp. • pl. -ți, -te. /vargă + -at.

VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat. – Vargă + suf. -at

VĂRGÁT, -Ă, vărgați, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi, vîrstat. Era cu un domn în haine castanii vărgate. C. PETRESCU, Î. I 12.

VĂRGÁT ~tă (~ți, ~te) Care are dungi; cu dungi; dungat; vârstat. /vargă + suf. ~at

vărgat a. cu vergi sau dungi: rochie vărgată. [Lat. VIRGATUS].

vărgát, -ă adj. (d. vargă). Dungat: tigru și zebru îs vărgațĭ, haĭne vărgate. – Și înv- (vest).

VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).

VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).

vărga vt [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XIX, 58 / Pzi: ~ghez / E: vărgat cf vargă] 1 A face să aibă dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decât cea a fondului (în scop ornamental) Si: (pop) a învârsta, a vârsta. 2 (Rar) A face să aibă pe corp vărgi (35), urme de lovituri.

vărga vb. I. tr. A face (să aibă) dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decît cea a fondului. ♦ A împodobi cu dungi. A vărgat ouăle de Paște. ◊ Ext. Puhoaiele vărgau colinele. ♦ A face să aibă pe corp urme de lovituri de aspectul unor vărgi. • prez. ind. -ghez. /de la vărgat, prin derivare regresivă.

VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi, vărgi. Întorceau privirile... asupra cîmpiei vărgate cu dîre de zăpadă netopită. DUMITRIU, B. P. 5.

A VĂRGÁ ~ghéz tranz. A face dungi; a dunga. /Din vărgat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză

vărgá vb., ind. prez. 1 sg. vărghéz, 3 sg. și pl. vărgheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂRGÁT adj. bălțat, dungat, tărcat, (rar) zebrat, (pop.) învârstat, pestriț, vârstat, (reg.) vârcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.)

VĂRGAT adj. bălțat, dungat, tărcat, (rar) zebrat, (pop.) învîrstat, pestriț, vîrstat, (reg.) vîrcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.)

ȘOFRAN-VĂRGÁT s. v. brândușă.

VĂRGÁ vb. a dunga, a tărca, (pop.) a învârsta, (reg.) a vârsta. (A ~ un material textil.)

arată toate definițiile

Intrare: vărgat
vărgat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărgat
  • vărgatul
  • vărgatu‑
  • vărga
  • vărgata
plural
  • vărgați
  • vărgații
  • vărgate
  • vărgatele
genitiv-dativ singular
  • vărgat
  • vărgatului
  • vărgate
  • vărgatei
plural
  • vărgați
  • vărgaților
  • vărgate
  • vărgatelor
vocativ singular
plural
Intrare: șofran-vărgat
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șofran-vărgat
  • șofranul-vărgat
plural
genitiv-dativ singular
  • șofran-vărgat
  • șofranului-vărgat
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vărga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vărga
  • vărgare
  • vărgat
  • vărgatu‑
  • vărgând
  • vărgându‑
singular plural
  • vărghea
  • vărgați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vărghez
(să)
  • vărghez
  • vărgam
  • vărgai
  • vărgasem
a II-a (tu)
  • vărghezi
(să)
  • vărghezi
  • vărgai
  • vărgași
  • vărgaseși
a III-a (el, ea)
  • vărghea
(să)
  • vărgheze
  • vărga
  • vărgă
  • vărgase
plural I (noi)
  • vărgăm
(să)
  • vărgăm
  • vărgam
  • vărgarăm
  • vărgaserăm
  • vărgasem
a II-a (voi)
  • vărgați
(să)
  • vărgați
  • vărgați
  • vărgarăți
  • vărgaserăți
  • vărgaseți
a III-a (ei, ele)
  • vărghea
(să)
  • vărgheze
  • vărgau
  • vărga
  • vărgaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vărgat

etimologie:

  • Vargă + sufix -at
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

șofran-vărgat

etimologie:

vărga

etimologie: