2 intrări
41 de definiții

Explicative DEX

VĂIUGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă.

VĂIUGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă.

văiugă2 sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: ~ioagă (Pl: ~ioage), vaioagă (Pl: vaioage, văioage), voioagă (Pl: voioage) sf, văiog (Pl: văioage, văioguri), vaiog (Pl: vaioage, văioage), vaiug (Pl: vaioage, vaiuguri), voiog (Pl: voioage) sn / Pl: ~ugi / E: mg vályog (dal vályug)] (Reg) Cărămidă nearsă, făcută dintr-un amestec de lut cu paie1, turnată în forme Vz chirpici.

văiugă1 sf [At: (a. 1670) URICARIUL XVII, 22 / V: (reg) văiag sn, ~ioagă (Pl: ~ioage) sf, văiog sn, vâioagă, vălioagă, văli~ sf / Pl: ~ugi, ~uge / E: vale2 + -ugă] 1 Vale2 (2) mică, puțin adâncă (și îngustă) Vz șiștoacă, viroagă.

văiugă2 s.f. (reg.) Cărămidă nearsă, făcută dintr-un amestec de lut cu paie turnat în forme; chirpici. • pl. -gi, -uri. și văioagă, vaioagă, voioagă s.f. /<magh. vályog, dial. vályug.

văiugă1 s.f. (geomorf.) Vale mică, îngustă și puțin adîncă, cu versanți avînd pantă redusă, cu fund relativ concav și în mod obișnuit fără apă permanentă. • pl. -gi, -ge. și (reg.) văiag s.n., váioagă s.f. /vale + -ugă.

VĂIUGĂ1, văiugi și văiuge, s. f. (Regional) Vale îngustă și puțin adîncă. Din văiuga aceea, vîntul aduce miroznă de iarbă verde. CAMILAR, N. I 363. O baltă neclintită, lucie ca un argint nou, se descoperi deodată într-o văiugă. SADOVEANU, O. VII 27. Poteca se încovoia peste o adîncătură așezată ca o șa pe două văiuge. id. ib. V 456. – Variantă: văioagă, văioage (DUMITRIU, N. 223), s. f.

VĂIUGĂ2, văiugi, s. f. (Regional) Cărămidă nearsă, turnată în forme; chirpici.

VĂIUGĂ ~gi f. reg. Vale mică, îngustă și puțin adâncă. /vale + suf. ~ugă

vaioagă sf vz văiugă2

vaiog sn vz văiugă2

vaiug sn vz văiugă2

văiag sn vz văiugă1

văioagă2 sf vz văiugă2

văioagă1 sf vz văiugă1

văiog2 sn vz văiugă2

văiog1 sn vz văiugă1

vălioagă sf vz văiugă1

văliugă sf vz văiugă1

vâioagă sf vz văiugă1

voioagă sf vz văiugă2

voiog sn vz văiugă

vaioagă s.f. v. văiugă2.

văiag s. n. v. văiugă1.

văioagă1 s.f. v. văiugă1.

văioagă2 s.f. v. văiugă2.

voioágă s.f. v. văiugă2.

VĂIOAGĂ s. f. v. văiugă1.

văĭoágă și văĭúgă f., pl. oage, ugĭ. Est. Vălcea. – Pl. -e: avea cărărĭ înspre doŭă văĭuge (Sadov. VR. 1930, 9-10, 193). V. dolie.

Ortografice DOOM

văiugă s. f., g.-d. art. văiugii; pl. văiugi

văiugă s. f., g.-d. art. văiugii; pl. văiugi

văiugă s. f., g.-d. art. văiugii; pl. văiugi

Etimologice

văiugă (-gi), s. f. – (Banat) Chirpici, cărămidă uscată la aer. Sb. valjak (Candrea).

Sinonime

VĂIUGĂ s. (GEOGR.) (reg.) văioagă. (O ~ între dealuri.)

VĂIUGĂ s. v. chirpici.

văiugă s. v. CHIRPICI.

VĂIUGĂ s. (GEOGR.) (reg.) văioagă. (O ~ între dealuri.)

Arhaisme și regionalisme

văiúgă, s.f. v. vaiogă („cărămidă nearsă”).

văiugă, s.f. – v. vaiog („cărămidă nearsă”).

văiugă, s.f. – v. vaiog.

voiog, s.f. – v. vaiogă („cărămidă nearsă”).

voiog, s.f. – v. vaiogă.

Intrare: văiugă (cărămidă)
văiugă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văiugă
  • văiuga
plural
  • văiugi
  • văiugile
genitiv-dativ singular
  • văiugi
  • văiugii
plural
  • văiugi
  • văiugilor
vocativ singular —
plural —
văiog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: văiugă (vale)
văiugă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văiugă
  • văiuga
plural
  • văiugi
  • văiugile
genitiv-dativ singular
  • văiugi
  • văiugii
plural
  • văiugi
  • văiugilor
vocativ singular —
plural —
văiugă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văiugă
  • văiuga
plural
  • văiuge
  • văiugele
genitiv-dativ singular
  • văiuge
  • văiugei
plural
  • văiuge
  • văiugelor
vocativ singular —
plural —
voioagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
voiog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâioagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văliugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vaiug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vaiog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vaioagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văioagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văioagă
  • văioaga
plural
  • văioage
  • văioagele
genitiv-dativ singular
  • văioage
  • văioagei
plural
  • văioage
  • văioagelor
vocativ singular —
plural —
vălioagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văiugă, văiugisubstantiv feminin

văiugă, văiugisubstantiv feminin

  • 1. regional Vale mică, îngustă și puțin adâncă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: văioagă
    • format_quote Din văiuga aceea, vîntul aduce miroznă de iarbă verde. CAMILAR, N. I 363. DLRLC
    • format_quote O baltă neclintită, lucie ca un argint nou, se descoperi deodată într-o văiugă. SADOVEANU, O. VII 27. DLRLC
    • format_quote Poteca se încovoia peste o adîncătură așezată ca o șa pe două văiuge. SADOVEANU, O. V 456. DLRLC
etimologie:
  • Vale + -ugă. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.