10 definiții pentru văităreț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț.

văităreț, ~eață a [At: IORDAN, L. R. 343 / V: ~iet~ / Pl: ~eți, ~e / E: văita + -ăreț] (Rar; șdp) 1-2 Care are obiceiul să se vaite (1-2) Si: văitător (3-4), (înv; dep) văieratic (1-2).

văităreț, -eață adj. (fam.) Văitător. • pl. -eți, -ețe. și văietăreț, -eață adj. /văita + -ăreț.

VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar.) Văitător. – Văita + suf. -ăreț.

VĂITĂRÉȚ adv. Cu glas plîngător, plîngăreț. Moș Costache vorbi văităreț. CĂLINESCU, E. O. II 200.

văietăreț, -eață adj. v. văităreț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe

văităréț adj. m., pl. văităréți; f. sg. văităreáță, pl. văităréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂITĂRÉȚ adj. v. plângăcios, plângăreț, scâncit, smiorcăit, văicăreț.

văităreț adj. v. PLÎNGĂCIOS. PLÎNGĂREȚ. SCÎNCIT. SMIORCAIT. VĂICĂREȚ.

Intrare: văităreț
văităreț adjectiv
  • silabație: văi-tă-reț info
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văităreț
  • văitărețul
  • văitărețu‑
  • văităreață
  • văităreața
plural
  • văităreți
  • văităreții
  • văitărețe
  • văitărețele
genitiv-dativ singular
  • văităreț
  • văitărețului
  • văitărețe
  • văităreței
plural
  • văităreți
  • văităreților
  • văitărețe
  • văitărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văităreț

etimologie:

  • Văita + sufix -ăreț.
    surse: DEX '98 DEX '09