18 definiții pentru văiera

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).

văiera [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 50v/31 / V: ~ira, voi~ / Pzi: vaier, (reg) ~rez / E: vai1 (prin apropiere de șuiera, fluiera)] (Îrg) 1-2 vr A se văita (1-2). 3 vt A compătimi (1) pe cineva.

văiera vb. I. refl. (înv., reg.) A se văita. • prez.ind. vaier, -ez. /de la vai, după șuiera, fluiera etc.

VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).

VĂIERÁ, vaier, vb. I. Refl. A se văita. Văzînd-o văierîndu-se în pat... au început a o întreba ce-i lipsește, ce o doare. SBIERA, P. 24. Și se văiera, Inima-i plîngea Și i se topea. MAT. FOLK. 1080. Și mă vaier brazilor, De bănatul fraților. TEODORESCU, P. P. 84.

văierà v. a se văieta: geme și se vaieră.

vaier1 sn [At: ALECSANDRI, P. III, 95 / Pl: ~e / E: pvb văiera] 1-2 Vaiet (1-2). 3 Suferință. 4 (Fig) Vaiet (6). 5 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de clopote.

vaier2 sm [At: FD I, 158 / Pl: ~i / E: mg vájár] (Trs) 1 Miner1. 2 Șef2 de echipă în mină1.

vaiet sn [At: VARLAAM, C. 284 / V: (reg) vait (Pl: ~uri), văi~ / Pl: ~e / E: pvb văita] 1 Geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferința, jalea etc. Si: vaier1 (1), (Mol) vaicăr (1), (Ban) vaietec (1). 2 Succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: vaier1 (2), (Mol) vaicăr (2), (Ban) vaietec (2). 3 Suferință. 4 (Trs) Bocet (de înmormântare). 5 (Pan) Sunet tânguitor (și prelung) scos de unele păsări sau animale. 6 (Fig) Zgomot prelung, tânguitor, produs de ape, de vânt etc. Si: vaier1 (4). 7 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de unele instrumente muzicale.

vaier s.n. Tînguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. • pl. -e. /de la văiera, prin derivare regresivă.

vaiet s.n. 1 Strigăt (prelung), geamăt de durere, de jale, de suferință; succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința; plînset, vaier. 2 Analog. Sunet, țipăt (prelung), tînguitor scos de unele păsări sau animale. Venea un vaiet de dihanie rănită (GAL.). 3 Fig. Zgomot prelung și tînguitor produs de ape, de vînt etc. Ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește (BACOV.). ♦ Sunet tînguitor, produs de unele instrumente muzicale. Rămase... în urmă-ne vaietul vioarelor (PAPAD.). • pl. -e. /de la văita, prin derivare regresivă.

2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și’n P. P.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văiera (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vaier, 2 sg. te vaieri, 3 se vaieră; conj. prez. 1 sg. să mă vaier, 3 să se vaiere; imper. 2 sg. afirm. vaieră-te; ger. văierându-mă

văiera (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se vaieră, 1 pl. ne văierăm; conj. prez. 3 să se vaiere

văierá vb., ind. prez. 1 váier, 1 pl. văierăm; conj. prez. 3 sg. și pl. váiere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂIERÁ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

văiera vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

Intrare: văiera
  • silabație: vă-ie-ra info
verb (V19)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văiera
  • văierare
  • văierat
  • văieratu‑
  • văierând
  • văierându‑
singular plural
  • vaieră
  • văierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaier
(să)
  • vaier
  • văieram
  • văierai
  • văierasem
a II-a (tu)
  • vaieri
(să)
  • vaieri
  • văierai
  • văierași
  • văieraseși
a III-a (el, ea)
  • vaieră
(să)
  • vaiere
  • văiera
  • văieră
  • văierase
plural I (noi)
  • văierăm
(să)
  • văierăm
  • văieram
  • văierarăm
  • văieraserăm
  • văierasem
a II-a (voi)
  • văierați
(să)
  • văierați
  • văierați
  • văierarăți
  • văieraserăți
  • văieraseți
a III-a (ei, ele)
  • vaieră
(să)
  • vaiere
  • văierau
  • văiera
  • văieraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văiera, vaierverb

  • 1. învechit regional A se văita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văzînd-o văierîndu-se în pat... au început a o întreba ce-i lipsește, ce o doare. SBIERA, P. 24. DLRLC
    • format_quote Și se văiera, Inima-i plîngea Și i se topea. MAT. FOLK. 1080. DLRLC
    • format_quote Și mă vaier brazilor, De bănatul fraților. TEODORESCU, P. P. 84. DLRLC
etimologie:
  • vai (după șuiera, fluiera etc.). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.