13 definiții pentru vânzător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător.

VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde ceva (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător.

VÂNZĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană specializată în vinderea mărfurilor (într-un magazin). ◊ ~ de piei de cloșcă negustor fără marfă și fără mijloace bănești. 2) și adverbial Persoană care săvârșește un act de trădare (în scopuri meschine); trădător. ~ de țară. /a vinde + suf. ~ător

VÂNZĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care se vinde; bun de vânzare. Marfă ~oare. /a vinde + suf. ~ător

vânzător m. 1. cel ce vinde; 2. fig. trădător: Iuda vânzătorul.

VÎNZĂTÓR, -OÁRE, vînzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care vinde lucruri (ocazional sau permanent) sau care este angajată într-un magazin pentru a servi clientela. Sub cupolele reci ale dimineții... Vînzătorii de ziare te sună. DRAGOMIR, P. 11. Vînzătorul îi scoase o pereche de pantofi negri. MIHALE, O. 265. Îl știau vînzător undeva într-un magazin oarecare. SAHIA, N. 109. De s-ar vinde dor cu dor, Eu m-aș face vînzător. BIBICESCU, P. P. 15. ◊ (Ironic) Vînzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vînzare, destinat vînzării, de vîndut. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. De ți-e negrul vînzător, Eu îți sînt cumpărător. ALECSANDRI, P. P. 105. ◊ Expr. A face (un bun imobil) vînzător = a pune în vînzare, a vinde; a trece pe numele altuia. Îi ceru vechilului să-i facă hanul vînzător pe numele ei. CAMIL PETRESCU, O. II 292. 2. Trădător; înșelător. Cui i-e frică de război E liber de-a pleca-napoi, Iar cine-i vînzător vîndut Să iasă dintre noi! COȘBUC, P. I 258. Iată vînzătorii noștri! strigă Ion-vodă, poruncind ca toate focurile... să fie ațintate spre acea parte. HASDEU, I. V. 149. Fiți voi judecătoria! Spuneți: ce se cuvine Lui Despot ereticul, de țară vînzător! ALECSANDRI, T. II 192. ◊ (Adjectival) Am ajuns la întîia domnie a acestui om, mizerabil din toate punctele de vedere: lacom, prefăcut... și vînzător al sîngelui binefăcătorului și rudei sale. IORGA, L. I 103. (Fig.) El avea ochi vînzător, Avea grai lingușitor. ALECSANDRI, P. P. 216.

vînzătór, -oáre s. Care vinde (în prăvălie saŭ aĭurea). Fig. Vechĭ. Trădător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânzătór s. m., pl. vânzătóri

vânzătór s. m., pl. vânzătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNZĂTÓR adj., s. 1. adj., s. v. trădător. 2. s. iudă, trădător. (Ești un ~, amice!)

Vânzător ≠ cumpărător

VÎNZĂTOR adj., s. 1. adj., s. trădător, (înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, trădător. (Ești un ~, amice!)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vânzător de brașoave / de gogoși expr. mincinos, palavragiu.

Intrare: vânzător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânzător
  • vânzătorul
  • vânzătoru‑
plural
  • vânzători
  • vânzătorii
genitiv-dativ singular
  • vânzător
  • vânzătorului
plural
  • vânzători
  • vânzătorilor
vocativ singular
  • vânzătorule
plural
  • vânzătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânzător, -oare vânzătoare vânzător

  • 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX antonime: cumpărător, -poare 2 exemple
    exemple
    • Sub cupolele reci ale dimineții... Vînzătorii de ziare te sună. DRAGOMIR, P. 11.
      surse: DLRLC
    • De s-ar vinde dor cu dor, Eu m-aș face vînzător. BIBICESCU, P. P. 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Vînzătorul îi scoase o pereche de pantofi negri. MIHALE, O. 265.
        surse: DLRLC
      • Îl știau vînzător undeva într-un magazin oarecare. SAHIA, N. 109.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie ironic Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.3. (și) adjectival Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92.
        surse: DLRLC
      • De ți-e negrul vînzător, Eu îți sînt cumpărător. ALECSANDRI, P. P. 105.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune verbală A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vinde un exemplu
      exemple
      • Îi ceru vechilului să-i facă hanul vînzător pe numele ei. CAMIL PETRESCU, O. II 292.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (și) adjectival Persoană care săvârșește un act de trădare (în scopuri meschine).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: trădător înșelător 5 exemple
    exemple
    • Cui i-e frică de război E liber de-a pleca-napoi, Iar cine-i vînzător vîndut Să iasă dintre noi! COȘBUC, P. I 258.
      surse: DLRLC
    • Iată vînzătorii noștri! strigă Ion-vodă, poruncind ca toate focurile... să fie ațintate spre acea parte. HASDEU, I. V. 149.
      surse: DLRLC
    • Fiți voi judecătoria!... Spuneți: ce se cuvine Lui Despot ereticul, de țară vînzător! ALECSANDRI, T. II 192.
      surse: DLRLC
    • Am ajuns la întîia domnie a acestui om, mizerabil din toate punctele de vedere: lacom, prefăcut... și vînzător al sîngelui binefăcătorului și rudei sale. IORGA, L. I 103.
      surse: DLRLC
    • figurat El avea ochi vînzător, Avea grai lingușitor. ALECSANDRI, P. P. 216.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vinde + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX