vînzător, -oare s.m., s.f. 1 (în opoz. cu „cumpărător”; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) Persoană fizică sau juridică care vinde (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vînzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. Îmi place să umblu cu lucrurile expuse prin magazine și să discut cu vînzătoarele (CA. PETR.). ◊ Expr. Vînzător de piei de cloșcă v. cloșcă. ♦ (înv., pop.; adj.; despre bunuri, proprietăți etc.) Care este de vînzare, care este destinat vînzării. Această moșie socotindu-se vînzătoare (DOC.). ◊ Expr. A face (un bun imobil) vînzător = a pune în vînzare; a vinde. 2 Fig. Trădător. Peter... a intrat și el în pămînt, dar vînzătorul lui huzurește și-și numără arginții (H. LOV.). ◊ (adj.) Boierii vînzători au fost pedepsiți. • pl. -ori, -oare. /vinde + -ător.