13 definiții pentru vânzătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător.

vânzător, ~oare [At: CORESI, EV. 290 / Pl: ~i, ~oare / E: vinde + -ător] 1 smf (Îoc cumpărător) Persoană fizică sau juridică care vinde (1) (ocazional sau permanent) Si: (înv) vânzaș (1). 2 smf (Spc) Persoană angajată într-un magazin pentru a vinde mărfurile și pentru a servi clientela Si: (înv) vânzaș (2). 3 sm (Irn; îs) ~ de piei de cloșcă Negustor fără marfă și fără capital. 4 a (Îvp; d. bunuri, proprietăți etc.) Care este destinat vânzării (1). 5 a (Îvp; îe) A face (sau a scoate) ~ (un bun imobil) A vinde (1). 6 sm Trădător. 7 sf (Îvr) Marfă. 8-9 sf (Îvr) Vânzare (1-2). 10 sn Vânzare (12).

VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde ceva (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător.

VÎNZĂTÓR, -OÁRE, vînzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care vinde lucruri (ocazional sau permanent) sau care este angajată într-un magazin pentru a servi clientela. Sub cupolele reci ale dimineții... Vînzătorii de ziare te sună. DRAGOMIR, P. 11. Vînzătorul îi scoase o pereche de pantofi negri. MIHALE, O. 265. Îl știau vînzător undeva într-un magazin oarecare. SAHIA, N. 109. De s-ar vinde dor cu dor, Eu m-aș face vînzător. BIBICESCU, P. P. 15. ◊ (Ironic) Vînzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vînzare, destinat vînzării, de vîndut. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. De ți-e negrul vînzător, Eu îți sînt cumpărător. ALECSANDRI, P. P. 105. ◊ Expr. A face (un bun imobil) vînzător = a pune în vînzare, a vinde; a trece pe numele altuia. Îi ceru vechilului să-i facă hanul vînzător pe numele ei. CAMIL PETRESCU, O. II 292. 2. Trădător; înșelător. Cui i-e frică de război E liber de-a pleca-napoi, Iar cine-i vînzător vîndut Să iasă dintre noi! COȘBUC, P. I 258. Iată vînzătorii noștri! strigă Ion-vodă, poruncind ca toate focurile... să fie ațintate spre acea parte. HASDEU, I. V. 149. Fiți voi judecătoria! Spuneți: ce se cuvine Lui Despot ereticul, de țară vînzător! ALECSANDRI, T. II 192. ◊ (Adjectival) Am ajuns la întîia domnie a acestui om, mizerabil din toate punctele de vedere: lacom, prefăcut... și vînzător al sîngelui binefăcătorului și rudei sale. IORGA, L. I 103. (Fig.) El avea ochi vînzător, Avea grai lingușitor. ALECSANDRI, P. P. 216.

VÂNZĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care se vinde; bun de vânzare. Marfă ~oare. /a vinde + suf. ~ător

VÂNZĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană specializată în vinderea mărfurilor (într-un magazin). ◊ ~ de piei de cloșcă negustor fără marfă și fără mijloace bănești. 2) și adverbial Persoană care săvârșește un act de trădare (în scopuri meschine); trădător. ~ de țară. /a vinde + suf. ~ător

vînzătór, -oáre s. Care vinde (în prăvălie saŭ aĭurea). Fig. Vechĭ. Trădător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânzătoáre s. f., g.-d. art. vânzătoárei; pl. vânzătoáre

vânzătoáre s. f., g.-d. art. vânzătoárei; pl. vânzătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNZĂTÓR adj., s. 1. adj., s. v. trădător. 2. s. iudă, trădător. (Ești un ~, amice!)

VÎNZĂTOR adj., s. 1. adj., s. trădător, (înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, trădător. (Ești un ~, amice!)

Vânzător ≠ cumpărător


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vânzător de brașoave / de gogoși expr. mincinos, palavragiu.

Intrare: vânzătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânzătoare
  • vânzătoarea
plural
  • vânzătoare
  • vânzătoarele
genitiv-dativ singular
  • vânzătoare
  • vânzătoarei
plural
  • vânzătoare
  • vânzătoarelor
vocativ singular
  • vânzătoare
  • vânzătoareo
plural
  • vânzătoarelor

vânzător, -oare vânzătoare vânzător

  • 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX antonime: cumpărător, -poare 2 exemple
    exemple
    • Sub cupolele reci ale dimineții... Vînzătorii de ziare te sună. DRAGOMIR, P. 11.
      surse: DLRLC
    • De s-ar vinde dor cu dor, Eu m-aș face vînzător. BIBICESCU, P. P. 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Vînzătorul îi scoase o pereche de pantofi negri. MIHALE, O. 265.
        surse: DLRLC
      • Îl știau vînzător undeva într-un magazin oarecare. SAHIA, N. 109.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie ironic Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.3. (și) adjectival Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92.
        surse: DLRLC
      • De ți-e negrul vînzător, Eu îți sînt cumpărător. ALECSANDRI, P. P. 105.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune verbală A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vinde un exemplu
      exemple
      • Îi ceru vechilului să-i facă hanul vînzător pe numele ei. CAMIL PETRESCU, O. II 292.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (și) adjectival Persoană care săvârșește un act de trădare (în scopuri meschine).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: trădător înșelător 5 exemple
    exemple
    • Cui i-e frică de război E liber de-a pleca-napoi, Iar cine-i vînzător vîndut Să iasă dintre noi! COȘBUC, P. I 258.
      surse: DLRLC
    • Iată vînzătorii noștri! strigă Ion-vodă, poruncind ca toate focurile... să fie ațintate spre acea parte. HASDEU, I. V. 149.
      surse: DLRLC
    • Fiți voi judecătoria!... Spuneți: ce se cuvine Lui Despot ereticul, de țară vînzător! ALECSANDRI, T. II 192.
      surse: DLRLC
    • Am ajuns la întîia domnie a acestui om, mizerabil din toate punctele de vedere: lacom, prefăcut... și vînzător al sîngelui binefăcătorului și rudei sale. IORGA, L. I 103.
      surse: DLRLC
    • figurat El avea ochi vînzător, Avea grai lingușitor. ALECSANDRI, P. P. 216.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vinde + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX