opțiuni
  • info

3 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

VÂNTUREL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.

VÂNTUREL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.

vânturel2 sm [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~ei / E: vântura + -el] (Îvr; determinat prin „de țară”) Erou din basme, care rătăcește în căutare de aventuri.

vânturel1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~trel, ven~, ventureu sm / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: vânturi (pll vânt) + -el] 1-2 sn (Pop; șhp) Vânticel (1-2). 3 snp (Reg) Vârtej de vânt. 4 sm (Șîc ~-ruginiu, ~-roșu) Vindereu (1) (Falco tinnunculus tinnunculus). 5 sm (Șîc ~-de seară, ~-închis-de-seară, ~-vânăt) Vindereu (2) (Falco vespertinus vespertinus). 6 sm (Orn; reg; îf vântrel) Șoim (Falco columbarius aesalon). 7 sm (Orn; îc) ~-mic Vindereu (3) (Falco naumanni naumanni). 8 (Orn; reg; îf venturel) Cormoran (Phalocrocorax carbo). 9 snp (Bot) Dediței (Pulsatilla pratensis).

vântrel sm vz vânturel

venturel sm vz vânturel

ventureu sm vz vânturel

vînturel s.n., s.m. 1 s.n. Vîntuleț. 2 s.m. (ornit.) Specie de șoim mic din Europa, Asia și Africa, care se hrănește cu șoareci, șopîrle, lăcuste etc. (Falco tinnunculus); vindereu. • pl. n. -e, m. -ei. /vînt + -el.

VÎNTUREL1, vînturei, s. m. (În basme) Erou legendar, dornic de aventuri. Vitejii vînturei de țară cunoscuți sub numele de feți-frumoși cu părul de aur. ALECSANDRI, la TDRG.

VÎNTUREL3, vînturele, s. n. (Rar) Vîntuleț. [Hainele] le trimete-n vînturele, în țara străinului. HODOȘ, P. P. 211.

VÎNTUREL2, vînturei, s. m. Nume dat la mai multe specii de șoimi (Falco).

Ortografice DOOM

vânturel1 (pasăre) s. m., pl. vânturei, art. vântureii

vânturel2 (vântuleț) (pop.) s. n., pl. vânturele

vânturel1 (șoim, erou) s. m., pl. vânturei, art. vântureii

vânturel2 (vântuleț) s. n. pl. vânturele

vânturel (vântuleț) s. n., pl. vânturele

vânturel (șoim, erou legendar) s. m., pl. vânturei, art. vântureii

Sinonime

VÂNTUREL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vindereu, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.

VÎNTUREL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vindereu, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.

Regionalisme / arhaisme

vânturél, vânturei, s.m. Pasăre răpitoare de zi; specie de șoim care preferă stâncăriile; vindereu (Falco tinnunculus). ■ Semnalată și în Maram. – Din vânturi + suf. -el (DEX, MDA).

vânturel, vânturei, s.m. – (ornit.) Pasăre răpitoare de zi; specie de șoim care preferă stâncăriile; vindereu (Falco tinnunculus). Semnalată în Maramureș (Lengyel, 2007: 27). – Din vânturi (< vânt) + suf. -el (DEX, MDA).

Intrare: vânturel (erou)
vânturel1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturel
  • vânturelul
  • vânturelu‑
plural
  • vânturei
  • vântureii
genitiv-dativ singular
  • vânturel
  • vânturelului
plural
  • vânturei
  • vântureilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: vânturel (șoim)
vânturel1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturel
  • vânturelul
  • vânturelu‑
plural
  • vânturei
  • vântureii
genitiv-dativ singular
  • vânturel
  • vânturelului
plural
  • vânturei
  • vântureilor
vocativ singular —
plural —
venturel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ventureu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vântrel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vânturel (vânt)
vânturel2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturel
  • vânturelul
  • vânturelu‑
plural
  • vânturele
  • vânturelele
genitiv-dativ singular
  • vânturel
  • vânturelului
plural
  • vânturele
  • vânturelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânturel, vântureisubstantiv masculin

  • 1. în basme Erou legendar, dornic de aventuri. DLRLC
    • format_quote Vitejii vînturei de țară cunoscuți sub numele de feți-frumoși cu părul de aur. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC

vânturel, vântureisubstantiv masculin

  • 1. ornitologie Nume dat la mai multe specii de șoimi (Falco). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vindereu
etimologie:
  • Vânt + -el. DEX '98 DEX '09

vânturel, vânturelesubstantiv neutru

  • 1. Vântuleț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vântuleț
    • format_quote [Hainele] le trimete-n vînturele, în țara străinului. HODOȘ, P. P. 211. DLRLC
etimologie:
  • Vânt + -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.