7 definiții pentru vânturar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.

VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.

vânturar [At: BARONZI, M. I, 10/22/ Pl: ~i sm, ~e sn / E: vântura + -ar] (Înv) 1 sm Vânturător (4). 2 sn Evantai (1).

VÎNTURÁR, vînturare, s. n. (Rar) Evantai. Are un moț de pene împestrițate... Cînd zboară, și-l pleacă pe spate, iară cînd se pune jos, îl întinde ca un vînturar. MARIAN, O. II 157.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânturár (rar) s. n., pl. vânturáre

vânturár s. n., pl. vânturáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNTURÁR s. v. evantai.

Intrare: vânturar
vânturar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturar
  • vânturarul
  • vânturaru‑
plural
  • vânturare
  • vânturarele
genitiv-dativ singular
  • vânturar
  • vânturarului
plural
  • vânturare
  • vânturarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânturar

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Are un moț de pene împestrițate... Cînd zboară, și-l pleacă pe spate, iară cînd se pune jos, îl întinde ca un vînturar. MARIAN, O. II 157.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vânturi (pluralul lui vânt) + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98