2 intrări

Articole pe această temă:

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vântură-lume m. aventurier.

VÎNTURĂ-LÚME s. m. Hoinar, aventurier. Cum să îngenunche tîmplă-n tîmplă cu toți oropsiții... și cu atîția vîntură-lume. CAMILAR, N. II 11. În castelul de la Zips al palatinului Laski, Despot se întîlnește cu alți vîntură-lume. ALECSANDRI, T. II 49.

vî́ntură-lume și vî́ntură-țară m. fără pl. Aventurier: un vîntură-țară, niște vîntură-țară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vấntură-lúme s. m. și f., g.-d. lui vấntură-lúme; pl. vấntură-lúme

vântură-lúme s. m. invar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNTURĂ-LÚME s. v. aventurier.

vîntură-lume s. v. AVENTURIER.

Intrare: vântură-lume (s.f.)
vântură-lume2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
genitiv-dativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
vocativ singular
plural
Intrare: vântură-lume (s.m.)
vântură-lume1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
genitiv-dativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
vocativ singular
plural

vântură-lume

  • exemple
    • Cum să îngenunche tîmplă-n tîmplă cu toți oropsiții... și cu atîția vîntură-lume. CAMILAR, N. II 11.
      surse: DLRLC
    • În castelul de la Zips al palatinului Laski, Despot se întîlnește cu alți vîntură-lume. ALECSANDRI, T. II 49.
      surse: DLRLC

etimologie: