6 definiții pentru vânătare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vânătare sf [At: PO 249/1 / V: (înv) ~ră, ~net~ / Pl: ~tări / E: vânăt] 1 (Îrg) Vânătaie (1). 2 (Pop) Bolta albastră a cerului. 3 (Pop) Loc aflat la înălțime sau la depărtare mare, care pare de culoare vânătă (1). 4 (Reg) Stâncă.

VÂNĂTÁRE, vânătări, s. f. 1. (Înv.) Vânătaie. 2. Înălțime; depărtare mare. Vânătarea cerului. – Din vânăt1.

VÎNĂTÁRE, vînătări, s. f. (Învechit și popular) 1. Vînătaie. 2. Loc aflat la înălțime sau la depărtare mare (care pare de culoare vînătă). Ea s-a dus La vinătarea cerului, La marginea pămîntului. BIBICESCU, P. P. 309. Cînd cineva se suie într-un pom, copac înalt, și ajunge pînă aproape de vîrf, se zice că-i în vînătări. I. CR. VI 252.

vînătáĭe f., pl. ăĭ (lat. *venetalia, vînătăĭ. Cp. cu bătaĭe). Semn vînăt rămas pe pele după o lovitură (echimoză). – Vechĭ vînătare, pl. ărĭ. Vînătările ceruluĭ, marginea pămîntuluĭ, unde ceru pare că se unește cu pămîntu.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNĂTÁRE s. v. echimoză, vinețeală, vânătaie.

vînătare s. v. ECHIMOZĂ. VINEȚEALĂ. VÎNĂTAIE.

Intrare: vânătare
vânătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânătare
  • vânătarea
plural
  • vânătări
  • vânătările
genitiv-dativ singular
  • vânătări
  • vânătării
plural
  • vânătări
  • vânătărilor
vocativ singular
plural

vânătare învechit popular

  • 2. Loc aflat la înălțime sau la depărtare mare (care pare de culoare vânătă).
    surse: DLRLC DLRM attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ea s-a dus La vînătarea cerului, La marginea pămîntului. BIBICESCU, P. P. 309.
      surse: DLRLC
    • Cînd cineva se suie într-un pom, copac înalt, și ajunge pînă aproape de vîrf, se zice că-i în vînătări. I. CR. VI 252.
      surse: DLRLC

etimologie: