vâj² sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i / E: ns cf ghiuj] (Reg) 1 Moșneag. 2 (Dep) Ghiuj.

vâj¹ [At: GHEȚIE, R. M. 494 / V: vâjă av, voj smn / Pl: ~uri sn ~i sm / E: fo] 1 i (Pop; are) Cuvânt care imită sunetul produs de vânt, de curgerea unei ape sau de mișcarea rapidă a unui corp. 2 av (Reg; îe) A se duce (sau a ieși) ~ă A pleca repede. 3 sn (Reg; îe) A face un ~ A efectua o acțiune în mare grabă. 4 sm (Trs; îf voj) Vâltoare (1). 5 sn (Trs; îf voj) Cadă mare (de lemn) în care se storc strugurii și se lasă la fermentat. 6 sn (Reg; îf voj) Tulnic.

vâjă² av vz vâj¹

voj³ smn vz vâj¹

vîj² s.m. (reg.) Moșneag. Ce-i, vîjule, de-ți umblă gura ca o moară stricată? (REBR.). • pl. -i. /cf.ghiuj.

VÎJ², vîji, s. m. (Regional) Om bătrîn; moșneag, ghiuj. Fost-au vîji și babe-n sat, Pre aceia să-i fi luat. MARIAN, Î. 281. A dat de un vîj bătrîn, dar bătrîn nu glumă, alb la păr și la barbă ca o oaie bălaie. RETEGANUL, P. V 36.

VÎJI, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.

VÎJ², vîji, s. m. (Reg.) Om bătrîn, moșneag, ghiuj. – Ucr. viži.

VÎJI, vîjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se potrivi, a fi pe măsură; (despre oameni) a fi sau a cădea de acord, a se învoi.

vâj a. Tr. bătrân. [Cf. ghiuj].

ghĭuj m. (cp. cu alb. ghĭuș, bunic). Iron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj, ghijoĭ și ghijog. În Trans. vîj (Rebr. 2, 90) și vîjoĭ.

1) vîj m. V. ghĭuj.

vîji (-jesc, -it), vb. refl. – A coincide, a semăna. Origine incertă. Poate de la vîjîi „a urla”, cf. se isbește „se aseamănă”. În Trans.

vâj, vâjuri s. n. 1. grabă, goană; viteză. 2. petrecere, chef, beție. 3. plimbare; călătorie de agrement.

VÂJI vb. v. potrivi, veni.

VÂJ s. v. bătrân, moș, moșneag.

vîj s. v. BĂTRÎN. MOȘ. MOȘNEAG.

vîji vb. v. POTRIVI. VENI.

vâjí, v.r. v. văji.

vâji, vb. refl. – v. văji („a se potrivi”).

vâji, vb. refl. – v. văji.

vâj, vâji, s.m. (reg.) Bătrân, moș, moșneag: „Atunci baba îi zice la vâj: Scoală-te, vâjule!” (Bilțiu, 1999: 409). – Cf. ghiuj (Scriban, Șăineanu, MDA).

vâj, vâji, s.m. – (reg.) Bătrân, moș, moșneag. – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh „bunic”) (Scriban, Șăineanu, MDA).

vâj, s.m. – Bătrân, moș, moșneag. (Nu are echivalent feminin). – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh) (MDA).