opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uzitare sf [At: DN3 / Pl: (rar) ~tări / E: uzita] Utilizare (în mod obișnuit).

UZITARE s.f. Acțiunea de a (se) uzita. [< uzita].

UZITA, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).

UZITA, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).

uzita vt [At: NEGULICI, 408 / S și: usita / Pzi: ~tez / E: lat usitari] (Liv) 1 A utiliza (în mod obișnuit). 2 (Înv) A obișnui să folosească ceva.

UZITA vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].

UZITA vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité)

A UZITA ~ez tranz. livr. A folosi în mod obișnuit; a întrebuința frecvent. /Din uzitat

*uzitéz v. tr. (lat. usitari, frecŭentativ d. uti, usus sum. V. uzez). Întrebuințez. Obișnuesc a mă folosi: nu maĭ uzitez vin la masă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uzita (a ~) (a folosi frecvent) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. uzitez, 3 uzitează; conj. prez. 1 sg. să uzitez, 3 să uziteze

uzita (a ~) vb., ind. prez. 3 uzitează

uzita vb., ind. prez. 1 sg. uzitez, 3 sg. și pl. uzitează

uzitez, -zitat prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UZITA vb. v. circula.

UZITA vb. a circula, a se folosi, a se întrebuința, a se utiliza, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ în mod curent.)

Intrare: uzitare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzitare
  • uzitarea
plural
  • uzitări
  • uzitările
genitiv-dativ singular
  • uzitări
  • uzitării
plural
  • uzitări
  • uzitărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: uzita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uzita
  • uzitare
  • uzitat
  • uzitatu‑
  • uzitând
  • uzitându‑
 singular plural
  • uzitează
  • uzitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uzitez
 (să)
  • uzitez
  • uzitam
  • uzitai
  • uzitasem
a II-a (tu)
  • uzitezi
 (să)
  • uzitezi
  • uzitai
  • uzitași
  • uzitaseși
a III-a (el, ea)
  • uzitează
 (să)
  • uziteze
  • uzita
  • uzită
  • uzitase
plural I (noi)
  • uzităm
 (să)
  • uzităm
  • uzitam
  • uzitarăm
  • uzitaserăm
  • uzitasem
a II-a (voi)
  • uzitați
 (să)
  • uzitați
  • uzitați
  • uzitarăți
  • uzitaserăți
  • uzitaseți
a III-a (ei, ele)
  • uzitează
 (să)
  • uziteze
  • uzitau
  • uzitară
  • uzitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uzitare, uzitărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) uzita. DN
etimologie:
  • uzita DN

uzita, uzitezverb

  • 1. livresc A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.