11 definiții pentru uzita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).

UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).

uzita vt [At: NEGULICI, 408 / S și: usita / Pzi: ~tez / E: lat usitari] (Liv) 1 A utiliza (în mod obișnuit). 2 (Înv) A obișnui să folosească ceva.

UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].

UZITÁ vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité)

A UZITÁ ~éz tranz. livr. A folosi în mod obișnuit; a întrebuința frecvent. /Din uzitat

*uzitéz v. tr. (lat. usitari, frecŭentativ d. uti, usus sum. V. uzez). Întrebuințez. Obișnuesc a mă folosi: nu maĭ uzitez vin la masă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză

uzitá vb., ind. prez. 1 sg. uzitéz, 3 sg. și pl. uziteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UZITA vb. a circula, a se folosi, a se întrebuința, a se utiliza, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ în mod curent.)

Intrare: uzita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uzita
  • uzitare
  • uzitat
  • uzitatu‑
  • uzitând
  • uzitându‑
singular plural
  • uzitea
  • uzitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uzitez
(să)
  • uzitez
  • uzitam
  • uzitai
  • uzitasem
a II-a (tu)
  • uzitezi
(să)
  • uzitezi
  • uzitai
  • uzitași
  • uzitaseși
a III-a (el, ea)
  • uzitea
(să)
  • uziteze
  • uzita
  • uzită
  • uzitase
plural I (noi)
  • uzităm
(să)
  • uzităm
  • uzitam
  • uzitarăm
  • uzitaserăm
  • uzitasem
a II-a (voi)
  • uzitați
(să)
  • uzitați
  • uzitați
  • uzitarăți
  • uzitaserăți
  • uzitaseți
a III-a (ei, ele)
  • uzitea
(să)
  • uziteze
  • uzitau
  • uzita
  • uzitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uzita

  • 1. livresc A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: