2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek.

uzbec, ~ă [At: CONTEMP, S. II, 1948, nr. 112, 16/1 / Pl: ~eci, ~ece / E: rs узбек] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului (sau care este originară din Uzbekistan). 3 smp Populația din Uzbekistan. 4-5 a Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (3). 6-7 a Privitor la Uzbekistan sau la uzbeci. 8 a Care provine din Uzbekistan. 9-10 sf, a (Limbă turcică) vorbită de uzbeci.

UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan sau la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek.

UZBÉC, -Ă, uzbeci, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Socialiste Sovietice Uzbece. ♦ (Adjectival) Care se referă la uzbeci; al uzbecilor. Începuturile literaturii uzbece datează din primul mileniu dinaintea erei noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 16/1.

UZBÉC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Uzbekistan. ◊ (s. f.) limbă turcică vorbită de uzbeci. (< rus. uzbek)

UZBÉC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Uzbekistanului sau populației lui; din Uzbekistan. /<rus. uzbek

UZBÉC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului sau este originară din Uzbekistan. /<rus. uzbek

UZBÉCĂ f. mai ales art. Limba uzbecilor. /Din uzbec


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uzbéc adj. m., s. m., pl. uzbéci; adj. f., s. f. uzbécă, pl. uzbéce

uzbéc s. m., adj. m., pl. uzbéci; f. sg. uzbécă, g.-d. art. uzbécei, pl. uzbéce

uzbécă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbécei

uzbécă (limba) s. f., g.-d. art. uzbécei

Intrare: uzbec (adj.)
uzbec2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzbec
  • uzbecul
  • uzbecu‑
  • uzbe
  • uzbeca
plural
  • uzbeci
  • uzbecii
  • uzbece
  • uzbecele
genitiv-dativ singular
  • uzbec
  • uzbecului
  • uzbece
  • uzbecei
plural
  • uzbeci
  • uzbecilor
  • uzbece
  • uzbecelor
vocativ singular
plural
Intrare: uzbec (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzbec
  • uzbecul
  • uzbecu‑
plural
  • uzbeci
  • uzbecii
genitiv-dativ singular
  • uzbec
  • uzbecului
plural
  • uzbeci
  • uzbecilor
vocativ singular
  • uzbecule
  • uzbece
plural
  • uzbecilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uzbec (adj.)

etimologie:

uzbec (persoană) uzbecă

  • 1. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie: