12 definiții pentru utilaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UTILÁJ, utilaje, s. n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. – Din fr. outillage.

UTILÁJ, utilaje, s. n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. – Din fr. outillage.

utilaj sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: fr outillage] 1 Ansamblul mașinilor, aparatelor, uneltelor și echipamentelor accesorii necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucra într-o întreprindere, într-un laborator etc. 2 Mașină sau aparat care face parte din acest ansamblu ori care execută o anumită lucrare.

UTILÁJ, utilaje, s. n. 1. Totalitatea uneltelor, aparatelor, instrumentelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. Au fost instalate numeroase noi uzine, dispunînd de un utilaj tehnic perfect. SAHIA, U.R.S.S. 90. 2. Secție într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării și întreținerii de utilaj. În apropiere atelierele mecanice, strungăria și utilajul, în care piesele butucănoase... sînt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.

UTILÁJ s.n. 1. Totalitatea uneltelor, a aparatelor, a mașinilor de lucru etc. trebuitoare unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de muncă într-o întreprindere. 2. Secție într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării și întreținerii de utilaj (1). [< fr. outillage].

UTILÁJ s. n. 1. ansamblu de instalații, mașini, aparate, unelte etc. trebuitoare unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de muncă într-o întreprindere. 2. secție într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării și întreținerii de utilaj (1). (< fr. outillage)

UTILÁJ ~e n. Ansamblu de sisteme tehnice (dispozitive, aparate, mașini etc.) și de unelte necesare pentru a realiza un proces de producție. /<fr. outillage

*utiláj n., pl. e (fr. outillage). Totalitatea uneltelor saŭ mașinilor (cum s’ar zice pe rom. „uneltărie”): utilaju uneĭ fabricĭ. V. utensile, aparatură, instrumentar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

utiláj s. n., pl. utiláje

utiláj s. n., pl. utiláje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UTILÁJ s. instrumentar. (~ al unui laborator.)

UTILAJ s. instrumentar. (~ al unui laborator.)

Intrare: utilaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • utilaj
  • utilajul
  • utilaju‑
plural
  • utilaje
  • utilajele
genitiv-dativ singular
  • utilaj
  • utilajului
plural
  • utilaje
  • utilajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

utilaj

  • 1. Totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: instrumentar un exemplu
    exemple
    • Au fost instalate numeroase noi uzine, dispunînd de un utilaj tehnic perfect. SAHIA, U.R.S.S. 90.
      surse: DLRLC
  • 2. Secție într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării și întreținerii de utilaj (1.).
    surse: DLRLC DN
    • 2.1. În apropiere atelierele mecanice, strungăria și utilajul, în care piesele butucănoase... sînt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.
      surse: DLRLC

etimologie: