14 definiții pentru ustensilă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care se folosește la executarea unor operații în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.

USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care servește la efectuarea unor operații curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.

USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect care servește la efectuarea unei operații curente în gospodării, în laboratoare, în diferite meserii etc. V. unealtă, sculă, instrument. Trecu printre butoaie noi și alte ustensile de dogărie. CĂLINESCU, E. O. II 85. Manichiurista a întins pe masa de cristal toate ustensilele complicate. C. PETRESCU, C. V. 258. În restul încăperii, mobilă și ustensile adecvate. Un aparat telegrafic, frîne, telefon etc. SEBASTIAN, T. 188.

USTENSÍLĂ s.f. Instrument, unealtă, sculă, folosită în mod curent. [< fr. ustensile, cf. lat. ustensilia].

USTENSÍLĂ s. f. unealtă, sculă. (< fr. ustensile)

USTENSÍLĂ ~e f. Obiect de uz curent (cu funcție de sculă sau de unealtă). /<fr. ustensile

*utensíle și ustensíle n. pl. (fr. utensile, apoĭ ustensile, m., d. lat. utensilia, unelte; it. utensili, pl.). Rar. Unelte, scule, instrumente. V. utilaj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ustensílă s. f., g.-d. art. ustensílei; pl. ustensíle

ustensílă s. f., pl. ustensíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

USTENSÍLĂ s. instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.)

USTENSI s. instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.)

Intrare: ustensilă
ustensilă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ustensi
  • ustensila
plural
  • ustensile
  • ustensilele
genitiv-dativ singular
  • ustensile
  • ustensilei
plural
  • ustensile
  • ustensilelor
vocativ singular
plural

ustensilă

  • 1. Obiect care se folosește la executarea unor operații în gospodărie, în laborator, în diferite meserii.
    exemple
    • Trecu printre butoaie noi și alte ustensile de dogărie. CĂLINESCU, E. O. II 85.
      surse: DLRLC
    • Manichiurista a întins pe masa de cristal toate ustensilele complicate. C. PETRESCU, C. V. 258.
      surse: DLRLC
    • În restul încăperii, mobilă și ustensile adecvate. Un aparat telegrafic, frîne, telefon etc. SEBASTIAN, T. 188.
      surse: DLRLC

etimologie: