13 definiții pentru ustensilă

USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care se folosește la executarea unor operații în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.

USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care servește la efectuarea unor operații curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.

USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect care servește la efectuarea unei operații curente în gospodării, în laboratoare, în diferite meserii etc. V. unealtă, sculă, instrument. Trecu printre butoaie noi și alte ustensile de dogărie. CĂLINESCU, E. O. II 85. Manichiurista a întins pe masa de cristal toate ustensilele complicate. C. PETRESCU, C. V. 258. În restul încăperii, mobilă și ustensile adecvate. Un aparat telegrafic, frîne, telefon etc. SEBASTIAN, T. 188.

ustensílă s. f., g.-d. art. ustensílei; pl. ustensíle

ustensílă s. f., pl. ustensíle

USTENSÍLĂ s. instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.)

USTENSÍLĂ s.f. Instrument, unealtă, sculă, folosită în mod curent. [< fr. ustensile, cf. lat. ustensilia].

USTENSÍLĂ s. f. unealtă, sculă. (< fr. ustensile)

USTENSÍLĂ ~e f. Obiect de uz curent (cu funcție de sculă sau de unealtă). /<fr. ustensile

*utensíle și ustensíle n. pl. (fr. utensile, apoĭ ustensile, m., d. lat. utensilia, unelte; it. utensili, pl.). Rar. Unelte, scule, instrumente. V. utilaj.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

USTENSÍLĂ s. instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsám, (reg.) sculeáță, (Mold., Bucov. și Ban.) halát, (înv.) ciníe, dichís. (~ pentru dulgherie.)

Intrare: ustensilă
ustensilă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ustensi ustensila
plural ustensile ustensilele
genitiv-dativ singular ustensile ustensilei
plural ustensile ustensilelor
vocativ singular
plural