3 intrări
18 definiții

Explicative DEX

UȘAR, ușari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Dregător însărcinat cu paza porții domnești, cu primirea solilor și introducerea lor la domn. [Var.: ușer s. m.]

ușar sm [At: (a. 1482) DERS / V: ușer / Pl: ~i / E: ușă + -ar] (Înv) 1 Paznic al ușii (1) Si: portar (1). 2 Dregător în Moldova, care primea solii și-i introducea la domnul țării și păzea poarta domnească Si: portar. 3 Funcția de ușar (2). 4 Demnitatea de ușar (2). 5 (îs) ~ mare sau marele ~ sau ~ul cel mare Mai marele peste ușari (1-2).

UȘAR s. m. v. ușer.

ușár m. Cor. Ușer.

UȘER s. m. v. ușar. – Ușă + suf. -ar.

ușer sm vz ușar

UȘER... 👉 UȘAR...

UȘER, ușeri, s. m. (În evul mediu) Dregător de curte în Moldova, care avea sarcina de a primi solii și de a-i introduce la domn; funcție ocupată de acest dregător. [Var.: ușar s. m.] – Ușă + suf. -er.

UȘER, ușeri, s. m. (Învechit) Dregător în Moldova, avînd sarcina de a primi solii și de a-i introduce la domnul țării. V. portar. Ușerul Amiras înainte de domnia lui Grigore Matei Ghica... nu se cunoștea. IORGA, L. I 468.

ușér m. (d. ușă). Vechĭ. Un boĭer moldovenesc care avea grija să introducă la domn pe oaspețiĭ Turcĭ maĭ însemnațĭ. Azĭ. Ușier (după fr. huissier). Aprod care stă la ușa unuĭ mare funcționar. Servitor care face serviciŭ la cameră și la senat în timpul ședințelor ș. a. V. portar, dorobanț, pedel, planton.

Ortografice DOOM

ușar (dregător) s. m., pl. ușari

!ușar (dregător) s. m., pl. ușari

ușer (ist.) s. m., pl. ușeri

Enciclopedice

UȘAR < subst. ușier. 1. Ușar (LU); -iu (C Ștef). 2. Ușerel, Ursu mold. 1593 (Sd XI 271).

Sinonime

UȘAR s. (IST.) portar. (~ul era însărcinat cu paza curții domnești.)

UȘAR s. v. portar.

UȘAR s. (IST.) portar. (~ era însărcinat cu paza curții domnești.)

ușar s. v. PORTAR.

Intrare: Ușar
Ușar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ușar
Intrare: ușar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușar
  • ușarul
  • ușaru‑
plural
  • ușari
  • ușarii
genitiv-dativ singular
  • ușar
  • ușarului
plural
  • ușari
  • ușarilor
vocativ singular
  • ușarule
  • ușare
plural
  • ușarilor
Intrare: ușer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușer
  • ușerul
  • ușeru‑
plural
  • ușeri
  • ușerii
genitiv-dativ singular
  • ușer
  • ușerului
plural
  • ușeri
  • ușerilor
vocativ singular
  • ușerule
  • ușere
plural
  • ușerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușar
  • ușarul
  • ușaru‑
plural
  • ușari
  • ușarii
genitiv-dativ singular
  • ușar
  • ușarului
plural
  • ușari
  • ușarilor
vocativ singular
  • ușarule
  • ușare
plural
  • ușarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ușar, ușarisubstantiv masculin

  • 1. în Evul Mediu Moldova Dregător însărcinat cu paza porții domnești, cu primirea solilor și introducerea lor la domn. DEX '09
    sinonime: portar
etimologie:
  • ușă + -ar MDA2

ușer, ușerisubstantiv masculin

  • 1. în Evul Mediu Moldova Dregător de curte, care avea sarcina de a primi solii și de a-i introduce la domn; funcție ocupată de acest dregător. DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ușerul Amiras înainte de domnia lui Grigore Matei Ghica... nu se cunoștea. IORGA, L. I 468. DLRLC
etimologie:
  • Ușă + -er. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.