18 definiții pentru urticarie urticare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URTICÁRIE, urticarii, s. f. Erupție cutanată, constituită din papule izolate ori confluente, însoțită de prurit. ♦ P. gener. (Pop.) Eczemă. [Var.: urticáre s. f.] – Din fr. urticaire.

urticarie sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) urticare / Pl: ~ii / E: fr urticaire, it urticaria] Dermatoză, de obicei de natură alergică, însoțită de mâncărime și caracterizată prin erupția unor bășicuțe roșii sau albe, de scurtă durată, dar recidivante Vz blândă, spuză, spuzeală, spuzitură.

URTICÁRIE, urticarii, s. f. Boală care se manifestă prin apariția pe piele a unor bășicute de culoare roșie, însoțite de mâncărime. ♦ P. gener. (Pop.) Eczemă. [Var.: urticáre s. f.] – Din fr. urticaire.

URTICÁRIE s. f. Spuzeală sub forma unor bășicuțe de culoare roșie care apar pe piele, însoțite de o mîncărime puternică (și provenind de obicei dintr-o intoxicație) (v. blîndă); p. ext. nume dat impropriu eczemelor. Cazuri de urticarie asociate cu migrena. PARHON, O. A. I 255.

URTICÁRIE s.f. Boală alergică, manifestată prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. ♦ (P. ext.) Eczemă. [Gen. -iei, var. urticare s.f. / < fr. urticaire, cf. lat. urtica – urzică].

URTICÁRIE s. f. boală alergică prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. (< fr. urticaire)

URTICÁRIE f. Erupție de natură alergică, sub formă de bășici roșii sau albe, care produc mâncărime. [G.-D. urticariei; Sil. -ri-e] /<fr. urticaire

*urticárie f. (d. lat. urtica, urzică). Med. Blîndă, bubulițe roșiĭ micĭ și multe care apar pe pele și cauzează o mare mîncărime.

URTICÁRE s. f. v. urticarie.

URTICÁRE s. f. v. urticarie.

urticare sf vz urticarie

URTICÁRE s.f. v. urticarie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urticárie (-ri-e) s. f., art. urticária (-ri-a), g.-d. art. urticáriei; pl. urticárii, art. urticáriile (-ri-i-)

urticárie s. f. (sil. -ri-e), art. urticária (sil. -ri-a), g.-d. art. urticáriei; pl. urticárii, art. urticáriile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URTICÁRIE s. (MED.) (pop.) blândă. (~ pe piele.)

URTICARIE s. (MED.) (pop.) blîndă. (~ pe piele.)

Intrare: urticarie
urticarie substantiv feminin
  • silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urticarie
  • urticaria
plural
  • urticarii
  • urticariile
genitiv-dativ singular
  • urticarii
  • urticariei
plural
  • urticarii
  • urticariilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urticare
  • urticarea
plural
  • urticări
  • urticările
genitiv-dativ singular
  • urticări
  • urticării
plural
  • urticări
  • urticărilor
vocativ singular
plural

urticarie urticare

  • 1. Erupție cutanată, constituită din papule izolate ori confluente, însoțită de prurit.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cazuri de urticarie asociate cu migrena. PARHON, O. A. I 255.
      surse: DLRLC

etimologie: