8 definiții pentru ursuzenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URSUZENIE s. f. (Rar) Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; comportare de om ursuz; ursuzlâc. – Ursuz + suf. -enie.

ursuzenie sf [At: PAS, Z. I 267 / Pl: ~ii / E: ursuz + -enie] (Rar) 1 Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă Si: ursuzlâc (2). 2 Comportare de om ursuz Si: ursuzlâc (3).

URSUZÉNIE s. f. (Rar) Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; comportare de om ursuz; ursuzlâc. – Ursuz + suf. -enie.

URSUZÉNIE s. f. (Rar) Atitudine, comportare de om ursuz. Ursuzenia ta a fost tălmăcită ca semn al oboselii. PAS, Z. I 267.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ursuzénie (rar) (-ni-e) s. f., art. ursuzénia (-ni-a), g.-d. ursuzénii, art. ursuzéniei

ursuzénie s. f. (sil. -ni-e), art. ursuzénia (sil. -ni-a), g.-d. ursuzénii, art. ursuzéniei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URSUZENIE s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzlîc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

Intrare: ursuzenie
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursuzenie
  • ursuzenia
plural
genitiv-dativ singular
  • ursuzenii
  • ursuzeniei
plural
vocativ singular
plural

ursuzenie

etimologie:

  • Ursuz + sufix -enie.
    surse: DEX '98 DEX '09