UROLOG, -Ă, urologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în urologie. – Din fr. urologue.

UROLOGIE s. f. Ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia aparatului urinar. – Din fr. urologie.

urolog, ~ă smf [At: DEX / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr urologue] Medic specialist în urologie Si: nefrolog.

urologie sf [At: CADE / Pl: ? / E: fr urologie] Ramură a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și patologia aparatului urinar.

*UROLOGIE sf. 🩺 Parte a medicinei care se ocupă cu studiul căilor urinare [fr.].

UROLOG, -Ă, urologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în urologie. – Din fr. urologue.

UROLOGIE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul aparatului urinar și al bolilor lui. – Din fr. urologie.

UROLOGIE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul aparatului urinar și (la bărbați) cu cel al aparatului genital.

UROLOG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în urologie; nefrolog. [< fr. urologue].

UROLOGIE s.f. Ramură a medicinii care studiază căile urinare și bolile lor specifice. [Gen. -iei. / < fr. urologie, cf. gr. ouron – urină, logos – studiu].

UROLOG, -Ă s. m. f. medic specialist în urologie. (< fr. urologue)

UROLOGIE s. f. ramură a medicinei care studiază aparatul urinar și bolile lui specifice. (< fr. urologie)

UROLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Medic specializat în urologie. /<fr. urologue

UROLOGIE f. Ramură a medicinei care se ocupă de studiul bolilor aparatului urinar. /<fr. urologie

urolog s. m., pl. urologi

urologie s. f., art. urologia, g.-d. urologii, art. urologiei

urolog s. m., pl. urologi

urologie s. f., art. urologia, g.-d. urologii, art. urologiei

urolog s. m., pl. urologi

urologie s. f., art. urologia, g.-d. urologii, art. urologiei

URO-₁ „urină, urinar, uree, acid uric”. ◊ gr. ouron „urină” > fr. uro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. uro-. □ ~chimografie (~kimografie) (v. chimo-₁, v. -grafie), s. f., metodă radiochimografică pentru studiul mișcărilor chinetice ale arborelui ureteropielocaliceal; ~crom (v. -crom), s. n., substanță azotoasă care conține pigmenți urinari; ~cultură (v. -cultură), s. f., examinare metodică a culturii microbiene din urină; ~densimetru (v. densi-, v. -metru₁), s. n., aparat cu care se măsoară densitatea urinii; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă de a nu fi surprins de nevoia de a urina; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce urina; ~grafie (v. -grafie), s. f., examen radiologic al căilor urinare; ~gramă (v. -gramă), s. f., metodă de determinare cantitativă a elementelor formate din sedimentul urinar; ~lit (v. -lit₁), s. n., calcul urinar; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază căile urinare și patologia acestora; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument care folosește la determinarea densității urinii; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a căilor urinare; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare a urinii; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Examinare endoscopică a urinii. 2. Analiză de laborator a urinii; ~terapie (v. -terapie), s. f., întrebuințare terapeutică a urinii; ~toxie (v. -toxie), s. f., grad de toxicitate pe care îl prezintă urina în cursul anumitor infecții.

UROLOG s. (MED.) nefrolog.

UROLOGIE s. (MED.) nefrologie.