9 definiții pentru urodel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URODÉL, urodele, s. n. (Zool.) Caudat. – Din fr. urodèles.

URODÉL, urodele, s. n. (Zool.) Caudat. – Din fr. urodèles.

urodel sn [At: M. D. ENC. / Pl: ~e / E: fr urodeles] (Zlg) 1 (Lpl) Ordin de batracieni cu coadă (Urodela Caudata). 2 (Șls) Animal din ordinul urocordatelor (1). Si: caudat (3).

URODÉLE s.n.pl. Caudate. [Sg. urodel. / < fr. urodéles, cf. gr. oura – coadă, delos – vizibil].

URODÉLE s. n. pl. caudate. (< fr. urodéles)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URODEL s. (ZOOL.) caudat. (Salamandra este un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

URO-2 „coadă, caudat”. ◊ gr. oura „coadă” > fr. uro-, it. id., engl. id. > rom. uro-.~carp (v. -carp), adj., cu fructe caudate; ~dele (v. -del), s. n. pl., ordin de amfibieni cu corp alungit, prevăzut cu coadă; sin. caudate; ~pod (v. -pod), s. n., apendice abdominal la crustacee; ~pter (v. -pter), adj., (despre pești) cu aripioare la coadă.

Intrare: urodel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urodel
  • urodelul
  • urodelu‑
plural
  • urodele
  • urodelele
genitiv-dativ singular
  • urodel
  • urodelului
plural
  • urodele
  • urodelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urodel

etimologie: