16 definiții pentru urni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URNÍ, urnesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ Tranz. Apune în funcțiune, a porni o mașină, un sistem tehnic. – Din sl. urinonti.

urni [At: VARLAAM, C. 258 / V: (îvr) ~na, (reg) hu~ / Pzi: ~nesc / E: slv оурниѫти] 1 vt A face să iasă din starea de repaus, de imobilitate (trăgând, împingând, smucind). 2 vt (Pex) A duce (cu greutate, cu efort) pe o oarecare distanță. 3 vi (Îe) A o ~ A ieși din impas Si: a se descurca (12). 4 vt (Înv; c. i. biruri, impozite, îndatoriri) A-și îndeplini o obligație. 5 vt (Îvr) A face pe cineva să ajungă într-o anumită stare sau situație Si: a împinge, a îmboldi. 6 vt (Înv) A amâna îndeplinirea unei acțiuni, neîndeplinind la timp o promisiune, un angajament etc. 7 vt(a) (C. i. o persoană) A purta cu vorba. 8 vt (Înv) A amăgi (2). 9-10 vtr (Adesea urmat de determinări locale, temporale sau modale) A (se) mișca din loc cu oarecare greutate, depunând un efort. 11-12 vtr (Pgn) A (se) pune în mișcare. 13 vi (Îe) A (nu) se da ~t A (nu) se hotărî să plece. 14 vt (Îrg) A alunga (5). 15 vr (Și cu determinarea „din loc”; de obicei în construcții negative) A începe o acțiune. 16 vt A pune în funcțiune o mașină, un sistem tehnic. 17 vr (Subiectul este o formă de relief, o porțiune de sol, o construcție) A se surpa. 18 vr (Reg; d. ape) A se rostogoli.

URNÍ, urnesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ Tranz. A pune în funcțiune o mașină, un sistem tehnic etc. – Din sl. urinonti.

URNÍ, urnesc, vb. IV. 1. Refl. A se mișca din loc cu oarecare greutate, depunînd un efort. Caii se urniră și pornirăm la pas. SADOVEANU, O. VI 9. Cînd nu-i convenea lui să se urnească, hehe!... MIRONESCU, S. A. 107. ◊ (Urmat de determinări locale, temporale sau modale) Carul scîrțîi și se urni din noroi.DUMITRIU, N. 88. E vremea să plecăm, căci se înserează!... Se urniră deodată cu toții. REBREANU, I. 100. Caii mergeau acum destul de repede... și era o minune de pîrtie, dar mie mi se părea că de-abia ne urnim. VLAHUȚĂ, O. A. 491. ◊ (Întărit prin «din loc») M-am urnit din loc cu spinarea încovoiată. VORNIC, P. 20. Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123. ◊ Fig. Nu pricepea ce s-a putut urni în sufletul lui deodată. REBREANU, I. 111. ◊ Tranz. fact. [Mama] nu știa cum să mă urnească mai degrabă din casă. CREANGĂ, O. A. 95. ◊ Expr. A (nu) se da urnit = a (nu) se hotărî să plece. Nici în ruptul capului nu se dădu urnită din loc cu un pas măcar înainte. HOGAȘ, M. N. 93. N-au avut biata iapă încotro, au trebuit să se deie urnită și să fugă de gurile lor. SBIERA, P. 59. ♦ A părăsi (cu oarecare greutate) localitatea unde se află, a se pune în mișcare, a pleca. Boierii răsculați se urniră de la Hîrlău. SADOVEANU, O. VII 127. ◊ Tranz. fact. Sunînd din buciume, boierii iși urniră gloatele de la Cucuteni. SADOVEANU, O. VII 130. 2. Tranz. A mișca din loc (trăgînd, împingînd, smucind). Bouleanul rămîne în soare, încremenit, cu genunchiul piciorului drept îndoit, gata să urnească iarăși plugul pe brazdă. GÎRLEANU, L. 139. Urnim o stîncă din locul ei, care era numai înținată. CREANGĂ, O. A. 46. Brațul meu nu poate o piatră să urnească! ALECSANDRI, T. II 122. ◊ (În contexte figurate) Om foarte de treabă, cu trei fete de măritat pe care nu le poate urni cu nici un chip, deși sînt drăguțe. REBREANU, R. I 71. Mi-am urnit piatra din casă. ALECSANDRI, T. I 59. ◊ Fig. Urniți, tovarăși, jalea din oraș. DRAGOMIR, P. 19. ♦ A pune în funcție o mașină, un sistem tehnic. Din iazul ăsta am scos peste trei ani o vînă de apă în pîrîul morii, de-am urnit microcentrala. V. ROM. noiembrie 1953, 202.

A SE URNÍ mă ~ésc intranz. A se pune în mișcare, deplasându-se (puțin) din locul inițial; a se clinti. /<sl. urinonti

A URNÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte imobile) A mișca (puțin sau cu greu) din loc; a clinti; a strămuta. ◊ Nu-l ~ești cu una cu două e greu de mișcat din loc. 2) (mașini, sisteme tehnice etc.) A face să funcționeze; a scoate din starea de inactivitate. ◊ ~ carul din loc a începe realizarea unei acțiuni (care trebuia făcută demult). /<sl. urinonti

urnì n. Mold. a mișca din loc cu anevoie: brațul meu nu poate o piatră să urnească AL. [Serb. URINUTI, a împinge].

urnésc v. tr. (vsl. u-rinonti sen, a devia; sîrb. urinuti, a împinge, a răsturna. V. rînesc). Mișc cît de puțin din loc: nimenĭ n’a putut urni această peatră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urnésc, imperf. 3 sg. urneá; conj. prez. 3 să urneáscă

urní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urnésc, imperf. 3 sg. urneá; conj. prez. 3 sg. și pl. urneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URNI vb. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) deplasa, a (se) mișca, a (se) muta, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vișca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

urní (-nésc, -ít), vb. – A mișca, a deplasa cu greu. – Mr. aurnescu „a se grăbi”. Sl. urinati „a devia” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 345), cf. sb. urinuti „a împinge”. Der. din sl. otŭrinati „a împinge” (Tiktin) pare mai dificilă fonetic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

urní, urnesc, vb. tranz., refl. – 1. A (se) mișca din loc. 2. A se prăbuși, a se dărăpăna, a se răsturna: „Când covata o tomnit / Cuptoriu i s-o urnit” (Calendar, 1980: 16). – Din vsl. urinonti (Scriban, DEX, MDA); din sl. urinati „a devia”, cf. sb. urinuti „a împinge” (Șăineanu; Miklosich, Cihac, cf. DER).

urní, urnesc, vb. tranz., refl. – A (se) răsturna, a (se) prăbuși, a (se) îmburda; a (se) urni din loc; a porni, a merge: „Când covata o tomnit / Cuptoriu i s-o urnit” (Calendar 1980: 16). – Din sl. urinati „a devia” (Cihac, DER, DEX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DOS MOI PU STO KAI KINO TEN GHEN (Δόζ μοι πού στῶ χαί χινῶ τήυ γῆυ) (gr.) dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc – Cuvinte atribuite lui Arhimede și devenite celebre ca simbol al inventivității și al puterii creatoare nelimitate a omului, atunci când există temeiuri obiective sau raționale.

Intrare: urni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urni
  • urnire
  • urnit
  • urnitu‑
  • urnind
  • urnindu‑
singular plural
  • urnește
  • urniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urnesc
(să)
  • urnesc
  • urneam
  • urnii
  • urnisem
a II-a (tu)
  • urnești
(să)
  • urnești
  • urneai
  • urniși
  • urniseși
a III-a (el, ea)
  • urnește
(să)
  • urnească
  • urnea
  • urni
  • urnise
plural I (noi)
  • urnim
(să)
  • urnim
  • urneam
  • urnirăm
  • urniserăm
  • urnisem
a II-a (voi)
  • urniți
(să)
  • urniți
  • urneați
  • urnirăți
  • urniserăți
  • urniseți
a III-a (ei, ele)
  • urnesc
(să)
  • urnească
  • urneau
  • urni
  • urniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urni

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 15 exemple
    exemple
    • Caii se urniră și pornirăm la pas. SADOVEANU, O. VI 9.
      surse: DLRLC
    • Cînd nu-i convenea lui să se urnească, hehe!... MIRONESCU, S. A. 107.
      surse: DLRLC
    • Carul scîrțîi și se urni din noroi. DUMITRIU, N. 88.
      surse: DLRLC
    • E vremea să plecăm, căci se înserează!... Se urniră deodată cu toții. REBREANU, I. 100.
      surse: DLRLC
    • Caii mergeau acum destul de repede... și era o minune de pîrtie, dar mie mi se părea că de-abia ne urnim. VLAHUȚĂ, O. A. 491.
      surse: DLRLC
    • M-am urnit din loc cu spinarea încovoiată. VORNIC, P. 20.
      surse: DLRLC
    • Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu pricepea ce s-a putut urni în sufletul lui deodată. REBREANU, I. 111.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv [Mama] nu știa cum să mă urnească mai degrabă din casă. CREANGĂ, O. A. 95.
      surse: DLRLC
    • Bouleanul rămîne în soare, încremenit, cu genunchiul piciorului drept îndoit, gata să urnească iarăși plugul pe brazdă. GÎRLEANU, L. 139.
      surse: DLRLC
    • Urnim o stîncă din locul ei, care era numai înținată. CREANGĂ, O. A. 46.
      surse: DLRLC
    • Brațul meu nu poate o piatră să urnească! ALECSANDRI, T. II 122.
      surse: DLRLC
    • figurat Om foarte de treabă, cu trei fete de măritat pe care nu le poate urni cu nici un chip, deși sînt drăguțe. REBREANU, R. I 71.
      surse: DLRLC
    • figurat Mi-am urnit piatra din casă. ALECSANDRI, T. I 59.
      surse: DLRLC
    • figurat Urniți, tovarăși, jalea din oraș. DRAGOMIR, P. 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A (nu) se da urnit = a (nu) se hotărî să plece.
      exemple
      • Nici în ruptul capului nu se dădu urnită din loc cu un pas măcar înainte. HOGAȘ, M. N. 93.
        surse: DLRLC
      • N-au avut biata iapă încotro, au trebuit să se deie urnită și să fugă de gurile lor. SBIERA, P. 59.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A părăsi (cu oarecare greutate) localitatea unde se află, a se pune în mișcare.
      surse: DLRLC sinonime: pleca attach_file 2 exemple
      exemple
      • Boierii răsculați se urniră de la Hîrlău. SADOVEANU, O. VII 127.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv factitiv Sunînd din buciume, boierii își urniră gloatele de la Cucuteni. SADOVEANU, O. VII 130.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv Apune în funcțiune, a porni o mașină, un sistem tehnic.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Din iazul ăsta am scos peste trei ani o vînă de apă în pîrîul morii, de-am urnit microcentrala. V. ROM. noiembrie 1953, 202.
      surse: DLRLC

etimologie: