2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner.

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner.

urina vi [At: PARAB. 61/22 / Pzi: ~nez / E: fr uriner] A elimina urina din vezica urinară Si: (pop) a se pișa.

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară.

URINÁ vb. I. intr. A elimina urina din vezica urinară. [Cf. fr. uriner, lat. urinare].

URINÁ vb. intr. a elimina urina din vezica urinară. (< fr. uriner)

A URINÁ ~éz intranz. A elimina urină din vezica urinară; a se uda. /<fr. uriner

*urinéz v. intr. (lat. urinare și -arĭ). Eliminez urina. V. piș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uriná (a ~) vb., ind. prez. 3 urineáză

uriná vb., ind. prez. 1 sg. urinéz, 3 sg. și pl. urineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URINAT s. (FIZIOL.) urinare, (livr.) micțiune, (pop.) pișare, pișat, pișătură.

INCONTINENȚĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.

URINÁ vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)

URINA vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A URINA a da calu’ la apă, a-și da drumul pe el, a da mâna cu primarul, a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii, a duce anaconda la apă, a face pipi / treabă mică, a lăsa udul, a se mura, a se pișa, a se pișorci, a se pișuli, a schimba uleiul, a se slobozi, a se ușura.

Intrare: urinat
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urinat
  • urinatul
  • urinatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • urinat
  • urinatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: urina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urina
  • urinare
  • urinat
  • urinatu‑
  • urinând
  • urinându‑
singular plural
  • urinea
  • urinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urinez
(să)
  • urinez
  • urinam
  • urinai
  • urinasem
a II-a (tu)
  • urinezi
(să)
  • urinezi
  • urinai
  • urinași
  • urinaseși
a III-a (el, ea)
  • urinea
(să)
  • urineze
  • urina
  • urină
  • urinase
plural I (noi)
  • urinăm
(să)
  • urinăm
  • urinam
  • urinarăm
  • urinaserăm
  • urinasem
a II-a (voi)
  • urinați
(să)
  • urinați
  • urinați
  • urinarăți
  • urinaserăți
  • urinaseți
a III-a (ei, ele)
  • urinea
(să)
  • urineze
  • urinau
  • urina
  • urinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urina

  • 1. A elimina urina din vezica urinară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: