2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner.

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner.

urina vi [At: PARAB. 61/22 / Pzi: ~nez / E: fr uriner] A elimina urina din vezica urinară Si: (pop) a se pișa.

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară.

URINÁ vb. I. intr. A elimina urina din vezica urinară. [Cf. fr. uriner, lat. urinare].

URINÁ vb. intr. a elimina urina din vezica urinară. (< fr. uriner)

A URINÁ ~éz intranz. A elimina urină din vezica urinară; a se uda. /<fr. uriner

URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră. – Din fr. urine, lat. urina.

uri sf [At: AMFILOHIE, G. F. 198716 / V: (înv) urin sn / Pl: ~ne, (rar) ~ni / E: lat urina, fr urine] Lichid secretat de rinichi, cu substanțe rezultate din metabolismul organismului, colectat în vezica urinară și eliminat pe căile urinare Si: (pop) pișat, ud (7).

URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina.

URÍNĂ s. f. Lichid secretat de rinichi și eliminat prin organele urinare.

URÍNĂ s.f. Lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. [Cf. fr. urine, lat. urina].

URÍNĂ s. f. lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. (< fr. urine, lat. urina)

URÍNĂ f. Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră. /<fr. urine, lat. urina

urină f. lichid ce se formează în bășica omului și a animalelor.

*urínă f., pl. ĭ și e (lat. urina). Lichidu gălbuĭ care se formează în mamifere, se adună în beșica uduluĭ și se eliminează. – Pop. pișat.

*urinéz v. intr. (lat. urinare și -arĭ). Eliminez urina. V. piș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urina (a ~) vb., ind. prez. 3 urinea

uriná vb., ind. prez. 1 sg. urinéz, 3 sg. și pl. urineáză

uri s. f., g.-d. art. urinei; (cantități) pl. urine

urínă s. f., g.-d. art. urínei; (cantități) pl. uríne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URINÁ vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)

URINA vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)

INCONTINENȚĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.

URÍNĂ s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~ei.)

URI s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A URINA a da calu’ la apă, a-și da drumul pe el, a da mâna cu primarul, a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii, a duce anaconda la apă, a face pipi / treabă mică, a lăsa udul, a se mura, a se pișa, a se pișorci, a se pișuli, a schimba uleiul, a se slobozi, a se ușura.

URINĂ bere la gard, pipi, pișat, pișu.

Intrare: urina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urina
  • urinare
  • urinat
  • urinatu‑
  • urinând
  • urinându‑
singular plural
  • urinea
  • urinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urinez
(să)
  • urinez
  • urinam
  • urinai
  • urinasem
a II-a (tu)
  • urinezi
(să)
  • urinezi
  • urinai
  • urinași
  • urinaseși
a III-a (el, ea)
  • urinea
(să)
  • urineze
  • urina
  • urină
  • urinase
plural I (noi)
  • urinăm
(să)
  • urinăm
  • urinam
  • urinarăm
  • urinaserăm
  • urinasem
a II-a (voi)
  • urinați
(să)
  • urinați
  • urinați
  • urinarăți
  • urinaserăți
  • urinaseți
a III-a (ei, ele)
  • urinea
(să)
  • urineze
  • urinau
  • urina
  • urinaseră
Intrare: urină
urină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uri
  • urina
plural
  • urine
  • urinele
genitiv-dativ singular
  • urine
  • urinei
plural
  • urine
  • urinelor
vocativ singular
plural
urină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uri
  • urina
plural
  • urini
  • urinile
genitiv-dativ singular
  • urini
  • urinii
plural
  • urini
  • urinilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urina, urinezverb

  • 1. A elimina urina din vezica urinară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

uri, urinesubstantiv feminin

  • 1. Lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat în vezica minară și eliminat din organism prin uretră. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.