2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URÉTRU s. n. v. uretră.

URÉTRU, uretre, s. n. Canal membranos prin care circulă urina de la vezica urinară la exterior. [Var.: urétră s. f.] – Din fr. urètre.

URÉTRU, uretre, s. n. Canal prin care se scurge urina din vezica urinară în exterior.

URÉTRĂ, uretre, s. f. Canal membranos prin care circulă urina de la vezica urinară la exterior. [Var.: urétru s. n.] – Din fr. urètre.

uretră sf [At: S. BĂRB. 1/11 / V: ~tru sn, (înv) urit~ / Pl: ~re / E: lat urethra, fr urètre] Canal membranos prin care se elimină urina de la vezica urinară spre exterior.

URÉTRĂ s.f. Canal prin care se scurge urina din vezica urinară în afară. // (În forma uretr-, uretro-) Element prin de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uretră”, „uretral”. [Var. uretru s.n. / < fr. urètre, cf. gr. ourethra].

URÉTRĂ s. f. conduct prin care se elimină, în afară, urina din vezica urinară. (< fr. urétre)

URÉTRĂ ~e f. (la om și la mamifere) Canal membranos prin care se elimină urina din organism. [G.-D. uretrei] /<fr. uretre

*urétră f., pl. e (vgr. uréthra). Anat. Canalu urinar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urétră (-re-tră) s. f., g.-d. art. urétrei; pl. urétre

urétră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. urétrei; pl. urétre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URÉTRĂ s. (ANAT.) canal urinar, cilindru urinar.

Intrare: uretru
uretru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: uretră
  • silabație: u-re-tră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uretră
  • uretra
plural
  • uretre
  • uretrele
genitiv-dativ singular
  • uretre
  • uretrei
plural
  • uretre
  • uretrelor
vocativ singular
plural
  • silabație: u-re-tru info
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uretru
  • uretrul
  • uretru‑
plural
  • uretre
  • uretrele
genitiv-dativ singular
  • uretru
  • uretrului
plural
  • uretre
  • uretrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uretră uretru

  • 1. Canal membranos prin care circulă urina de la vezica urinară la exterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: