17 definiții pentru urbe

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÚRBE s. f. (Fam.) Oraș. – Din lat. urbs, -is.

urbe sf [At: HELIADE, O. I, 382 / V: (îvr) ~bă, (rar) ~bie (Pl: ~ii) / Pl: ~ / E: lat urbs, -is, it urbe] (Liv; asr) Oraș (1).

ÚRBE s. f. (Livr. și fam.) Oraș. – Din lat. urbs, -is.

ÚRBE s. f. (Astăzi de obicei ironic) Oraș. Capturați de smîrcurile neînsemnatei urbi de la marginea țării, renunțaseră osteniți să se mai măsoare cu asemenea privilegiați ai norocului. C. PETRESCU, C. V. 10. Directoarea școalei nr. 1 de fete din acea urbe se plînge că... nu-i liberează lemnele necesare pentru încălzit. CARAGIALE, O. II 117. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur’ a ei spume... Jos la poarta urbei mîndre a ei sunete se frîng. EMINESCU, O. IV 118.

ÚRBE s.f. (Liv.; fam.) Oraș. [< lat. urbs].

ÚRBE ~ f. 1) fam. Localitate de proporții mari, fiind centru administrativ, industrial, comercial, cultural și politic; oraș. 2) Populație a unei astfel de localități. /<lat. urbs, ~is

urbe f. oraș (ca termen administrativ): urbea Ploiești.

*úrbe f. (lat. urbs, urbis, oraș, în special Roma). Rar. Oraș.

Urbea-Mare f. alt nume dat orașului Oradea-Mare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!urbe (înv., fam.) s. f., g.-d. art. urbei; pl. urbe

urbe (înv., fam.) s. f., g.-d. art. urbei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

úrbe (-bi), s. f. – Oraș. Lat. urbem (sec. XIX). Înv., are un sens puțin ridicol, datorită folosirii lui de către Caragiale. – Der. urban, adj., din fr. urbain; urbanitate, s. f., din fr. urbanité; urbar(iu), s. n. (cadastru), înv., în Trans. din germ. Urbarium; urbarial, adj. (de cadastru).

Intrare: urbe
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: IVO-III, DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urbe
  • urbea
plural
  • urbi
  • urbile
genitiv-dativ singular
  • urbi
  • urbii
plural
  • urbi
  • urbilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urbe, urbisubstantiv feminin

  • 1. familiar Localitate de proporții mari, fiind centru administrativ, industrial, comercial, cultural și politic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    sinonime: oraș
    • format_quote Capturați de smîrcurile neînsemnatei urbi de la marginea țării, renunțaseră osteniți să se mai măsoare cu asemenea privilegiați ai norocului. C. PETRESCU, C. V. 10. DLRLC
    • format_quote Directoarea școalei nr. 1 de fete din acea urbe se plînge că... nu-i liberează lemnele necesare pentru încălzit. CARAGIALE, O. II 117. DLRLC
    • format_quote Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur' a ei spume... Jos la poarta urbei mîndre a ei sunete se frîng. EMINESCU, O. IV 118. DLRLC
  • 2. Populație a unei astfel de localități. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.