13 definiții pentru urbanitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URBANITÁTE s. f. (Rar) Comportare civilizată; politețe, bună-cuviință; urbanism. – Din fr. urbanité, lat. urbanitas, -atis.

urbanitate sf [At: NEGULICI / Pl: ~tăți / E: fr urbanité, lat urbanitas, -atis] (Liv) Atitudine plină de politețe, de bună-cuviință, de omenie Si: urbanism (2).

URBANITÁTE s. f. (Rar) Atitudine, comportare plină de politețe, de bună-cuviință; urbanism. – Din fr. urbanité, lat. urbanitas, -atis.

URBANITÁTE s. f. (Rar) Mod civilizat de a se comporta, purtare de om bine crescut; politețe, bună-cuviință. Ca să pronunțe d. Anghelache, care este un tip de urbanitate, astfel de cuvînt, desigur trebuie să fie scos din țîțîni. CARAGIALE, M. 237.

URBANITÁTE s.f. (Rar) Purtare, atitudine civilizată; politețe, bunăcuviință; urbanism (2). [Cf. fr. urbanité, lat. urbanitas].

URBANITÁTE s. f. comportare civilizată; politețe, bună-cuviință; urbanism (2). (< fr. urbanité, lat. urbanitas)

URBANITÁTE f. Comportate civilizată. /<fr. urbanité, lat. urbanitas, ~atis

urbanitate f. politeță ce dă uzul lumii.

*urbanitáte f. (lat. urbánitas, -átis). Fig. Calitatea de a fi urban, politeță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urbanitáte s. f., g.-d. art. urbanitắții

urbanitáte s. f., g.-d. art. urbanității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URBANITÁTE s. v. cuviință, decență, politețe, respect.

urbanitate s. v. CUVIINȚĂ. DECENȚĂ. POLITEȚE. RESPECT.

Intrare: urbanitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urbanitate
  • urbanitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • urbanități
  • urbanității
plural
vocativ singular
plural

urbanitate

etimologie: