16 definiții pentru urangutan orangutan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URANGUTÁN, urangutani, s. m. Maimuță antropoidă arboricolă, de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, inteligentă și cu spiritul de imitație foarte dezvoltat, care trăiește în pădurile tropicale din Sumatra și Borneo (Simia satyrus). [Var.: orangután s. m.] – Din fr. orang-outan.

urangutan sm [At: ASACHI, S. L. I, 252 / V: or~, (înv) orangutang, (reg) oron~ / Pl: ~i / E: fr orang-outan, it orangutano] Maimuță antropică de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, cu spiritul de observație foarte dezvoltat, care trăiește în pădurile tropicale din Sumatra și Bomeo (Simia satyrus).

URANGUTÁN, urangutani, s. m. Maimuță antropoidă de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, inteligentă și cu spiritul de imitație foarte dezvoltat, care trăiește în pădurile tropicale din Sumatra și Borneo (Simia satyrus). [Var.: orangután s. m.] – Din fr. orang-outan.

URANGUTÁN, urangutani, s. m. Maimuță de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, cu caninii foarte dezvoltați, care trăiește în insulele Sumatra și Borneo; se ridică pe membrele posterioare, este inteligentă și are spiritul de imitație foarte dezvoltat (Simia satirus ). – Variantă: orangután s. m.

URANGUTÁN s.m. Maimuță mare antropomorfă, fără coadă, care trăiește în pădurile din Kalimantan și Sumatra. [Var. orangutan s.m. / < fr. orang-outan, cf. malaiez orangutan – omul pădurii].

URANGUTÁN s. m. maimuță mare antropoidă, fără coadă, din pădurile tropicale din Kalimantan și Sumatra. (< fr. orang-outan)

URANGUTÁN ~i m. Maimuță antropoidă, de talie mare, cu membrele anterioare mult mai lungi decât cele posterioare. /<fr. orang-outan

ORANGUTÁN s. m. v. urangutan.

orangutan m. soiu de maimuță mare fără coadă, locuește în codrii din Borneo și din Sumatra (Simia satyrus).

*orangután m. (d. maleaĭezu orangutan, d. orang, om, și utan, de pădurĭ). Zool. Un fel de maĭmuță mare antropomorfă din Bornéo și Sumatra. Fig. Om foarte urît. – În ainte se credea că orangutanu e maĭmuța care seamănă cu omu. Dar savanțiĭ de azĭ zic că gibonu seamănă cu omu maĭ mult de cît orĭ-care maĭmuță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urangután s. m., pl. urangutáni

urangután s. m., pl. urangutáni

Intrare: urangutan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urangutan
  • urangutanul
  • urangutanu‑
plural
  • urangutani
  • urangutanii
genitiv-dativ singular
  • urangutan
  • urangutanului
plural
  • urangutani
  • urangutanilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orangutan
  • orangutanul
  • orangutanu‑
plural
  • orangutani
  • orangutanii
genitiv-dativ singular
  • orangutan
  • orangutanului
plural
  • orangutani
  • orangutanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urangutan orangutan

  • 1. Maimuță antropoidă arboricolă, de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, inteligentă și cu spiritul de imitație foarte dezvoltat, care trăiește în pădurile tropicale din Sumatra și Borneo (Simia satyrus).
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: