2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uran sn vz uraniu

*urán n., pl. urĭ (d. lat. úranus, vgr. Uranós, un zeŭ, nume dat la 1781 uneĭ planete descoperite chear atuncĭ, apoĭ și acestuĭ corp). Chim. Oxid de uraniŭ.

URANO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „cer”, „ceresc”, „al cerului”. [Var. uran-, urani-. / < fr., it. urano-, cf. gr. ouranos].

URAN(O)- elem. „boltă cerească”, „palat, cerul gurii”. (< fr. uran/o/-, cf. gr. ouranos, cer)

Intrare: uran (pref.)
uran (pref.)
invariabil (I1)
  • uran
Intrare: uran (subst.)
uran (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uran
  • uranul
  • uranu‑
plural
  • uranuri
  • uranurile
genitiv-dativ singular
  • uran
  • uranului
plural
  • uranuri
  • uranurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)