12 definiții pentru urșinic dușinic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URȘINÍC, urșinice, s. n. (Înv.) Catifea. – Et. nec.

URȘINÍC, urșinice, s. n. (Înv.) Catifea. – Et. nec.

URȘINÍC s. n. (Învechit) Catifea. În urșinic și matasă îmbrăcate. BUDAI-DELEANU, Ț. 82.

urșinic n. catifea (arhaism). [Vechiu-rom. și orșinic = it. OLOSERICO].

urșiníc și (vechĭ) orșiníc n., pl. urĭ (it. olosérico, d. ngr. olosirikón, tot de matasă. Cp. și cu Urgandiș, la organtin). Satin: comănace de urșinic (satin) galben (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 2, 113) de cea maĭ bună matasă, de urșinic (Ĭorga, Negoț. 161). – Și urșeníc, arșiníc (Buc.) și urușníc (Hotin).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urșiníc (înv.) s. n., (feluri, bucăți) pl. urșiníce

urșiníc s. n., (feluri, bucăți) pl. urșiníce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URȘINÍC s. v. catifea, velur.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

urșiníc (-ce), s. n. – Catifea. – Var. arsenic, orșinic, urșenic. Mgr. ὀλοσηριϰός „de mătase”, cf. it. oloserico (Tiktin). Mai puțin probabilă, der. din ngr. έξάμιτος „în șase fire” (Cihac, II, 441). Sec. XVI, înv.

Intrare: urșinic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urșinic
  • urșinicul
  • urșinicu‑
plural
  • urșinice
  • urșinicele
genitiv-dativ singular
  • urșinic
  • urșinicului
plural
  • urșinice
  • urșinicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dușinic
  • dușinicul
  • dușinicu‑
plural
  • dușinice
  • dușinicele
genitiv-dativ singular
  • dușinic
  • dușinicului
plural
  • dușinice
  • dușinicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urșinic dușinic

etimologie: