15 definiții pentru urșinic dușinic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URȘINÍC, urșinice, s. n. (Înv.) Catifea. – Et. nec.

URȘINÍC, urșinice, s. n. (Înv.) Catifea. – Et. nec.

urșinic2 sm [At: BULET. GRĂD. BOT. V, nr. 3-4, 60 / Pl: ? / E: ns cf arșinic] (Bot; Mar) Arsenic2 (Lychnis chalcedonica).

urșinic1 sn [At: ANON. CAR. / V: orșen~, or~, ~șen~ (A și: en~), ~șeni sf, uși~ / Pl: ~ice / E: ns cf it oloserico „în întregime de mătase”] 1 (Înv) Țesătură scumpă. 2 (Înv) Catifea (1). 3 (Înv) Purpură. 4 (Înv) Satin. 5 (Înv; pex) Îmbrăcăminte din această țesătură. 6 (Bot; Mar) Arsenic2 (Lychnis chalcedonica). 7 (Bot; îf ~șenică) Garofîță de grădină (Dianthus barbatus). 8 (Îe) Născut în ~șenic De origine nobilă. 9 (Îae) De neam împărătesc.

URȘINÍC s. n. (Învechit) Catifea. În urșinic și matasă îmbrăcate. BUDAI-DELEANU, Ț. 82.

URȘINIC s.n. 1. (Mold., Trans. SV) Catifea. A: Era bogat și să îmbrăca în olofire și urșinice. VARLAAM. Cu urșinice mulți și cu cabaniță de jder si cu hulpi îmbrăcați. M. COSTIN. Trei pungi de urșinic cu trii chei a curților. NECULCE; cf. DOSOFTEI, VS. C: Creștea îmbrăcați în urșinic roșu. SA, 69r. 2. (Ban., Trans. SV) Purpură. Ieși deaci Isus afară purtînd cununa cea de spini și tîmbariul de urșinic. NT 1648, 130v. Urshénik. Purpura. AC, 379; cf. CÎNTEC DE CRĂCIUN. Variante: urșenic (CÎNTEC DE CRĂCIUN; AC, 379). Etimologie necunoscută.

urșinic n. catifea (arhaism). [Vechiu-rom. și orșinic = it. OLOSERICO].

urșiníc și (vechĭ) orșiníc n., pl. urĭ (it. olosérico, d. ngr. olosirikón, tot de matasă. Cp. și cu Urgandiș, la organtin). Satin: comănace de urșinic (satin) galben (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 2, 113) de cea maĭ bună matasă, de urșinic (Ĭorga, Negoț. 161). – Și urșeníc, arșiníc (Buc.) și urușníc (Hotin).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urșiníc (înv.) s. n., (feluri, bucăți) pl. urșiníce

urșiníc s. n., (feluri, bucăți) pl. urșiníce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

urșiníc (-ce), s. n. – Catifea. – Var. arsenic, orșinic, urșenic. Mgr. ὀλοσηριϰός „de mătase”, cf. it. oloserico (Tiktin). Mai puțin probabilă, der. din ngr. έξάμιτος „în șase fire” (Cihac, II, 441). Sec. XVI, înv.

Intrare: urșinic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urșinic
  • urșinicul
  • urșinicu‑
plural
  • urșinice
  • urșinicele
genitiv-dativ singular
  • urșinic
  • urșinicului
plural
  • urșinice
  • urșinicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dușinic
  • dușinicul
  • dușinicu‑
plural
  • dușinice
  • dușinicele
genitiv-dativ singular
  • dușinic
  • dușinicului
plural
  • dușinice
  • dușinicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urșinic dușinic

etimologie: