2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.

UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.

univalent, ~ă a [At: BLAGA, T. CUN. 58 / Pl: ~nți, ~e / E: fr univalent] (Rar) Monovalent.

UNIVALÉNT, -Ă adj. (Rar) Monovalent. [< fr. univalent].

UNIVALÉNT, -Ă I. adj. monovalent. II. adj., s. m. (cromozom) fără partener omolog, care nu se împerechează în timpul meiozei. (< fr. univalent)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

univalént adj. m., pl. univalénți; f. sg. univaléntă, pl. univalénte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UNI- „unic, singular, solitar”. ◊ L. unus „unu” > fr. uni-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. uni-.~caul (v. -caul), adj., cu o singură tulpină; ~color (v. -color), adj., care are o singură culoare; ~corn (v. -corn), adj., 1. Care are un singur corn. 2. Care nu are dezvoltat decît unul din cele două coarne uterine; ~cuspid (v. -cuspid), adj., (despre dinți) cu un singur vîrf; ~fer (v. -fer), adj., care înflorește și fructifică o singură dată pe an; ~flor (v. -flor), adj., cu o singură floare; ~par (v. -par), adj., s. f. pl., 1. adj., Care a născut un singur pui sau copil. 2. s. f. pl., adj., (Mamifere) care nasc un singur pui; ~petal (v. -petal), adj., cu o singură petală; ~silab (v. -silab), adj., monosilab*; ~valent (v. -valent), adj., (despre cromozomi) care, în cursul meiozei, nu formează bivalenți; ~valv (v. -valv), adj., cu cochilia formată dintr-o singură valvă; ~voc (v. -voc), adj., 1. (Despre cuvinte sau expresii) Care are un singur sens. 2. (Despre elementele unei mulțimi) Care corespunde unui singur element din altă mulțime; ~vor (v. -vor), adj., cu un singur fel de nutriție.

Intrare: univalent (adj.)
univalent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • univalent
  • univalentul
  • univalentu‑
  • univalentă
  • univalenta
plural
  • univalenți
  • univalenții
  • univalente
  • univalentele
genitiv-dativ singular
  • univalent
  • univalentului
  • univalente
  • univalentei
plural
  • univalenți
  • univalenților
  • univalente
  • univalentelor
vocativ singular
plural
Intrare: univalent (cromozom)
univalent2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • univalent
  • univalentul
  • univalentu‑
plural
  • univalenți
  • univalenții
genitiv-dativ singular
  • univalent
  • univalentului
plural
  • univalenți
  • univalenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

univalent (adj.)

etimologie:

univalent (cromozom)

  • 1. biologie Cromozom neîmperecheat.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: