2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza.

UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza.

UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. În organizarea întrecerii trebuie combătute tendințele de birocratism, șablonul, încercările de uniformizare de sus în jos. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883.

UNIFORMIZÁRE s.f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. [< uniformiza].

UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser.

UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser.

uniformiza vt [At: BUL. COM. IST. I, 5 / Pzi: ~zez / E: fr uniformiser] 1-3 A da un caracter uniform (1-3). 4-6 A face să fie uniform (1-3) Si: a omogeniza, a egala (1).

UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A face să fie uniform, a da un caracter uniform.

UNIFORMIZÁ vb. I. tr. A da un caracter uniform, a face uniform. [Cf. fr. uniformiser].

UNIFORMIZÁ vb. tr. a da un caracter uniform, a face uniform. (< fr. uniformiser)

A UNIFORMIZÁ ~éz tranz. A face să fie uniform. /< fr. uniformiser

*uniformizéz v. tr. (d. uniform; fr. -iser). Fac uniform: a uniformiza casele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri

uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizării; pl. uniformizări

uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd

uniformizá vb., ind. prez. 1 sg. uniformizéz, 3 sg. și pl. uniformizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNIFORMIZÁRE s. v. omogenizare.

UNIFORMIZARE s. omogenizare. (~ unui amestec.)

UNIFORMIZA vb. a omogeniza. (A ~ un amestec.)

arată toate definițiile

Intrare: uniformizare
uniformizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uniformizare
  • uniformizarea
plural
  • uniformizări
  • uniformizările
genitiv-dativ singular
  • uniformizări
  • uniformizării
plural
  • uniformizări
  • uniformizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: uniformiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uniformiza
  • uniformizare
  • uniformizat
  • uniformizatu‑
  • uniformizând
  • uniformizându‑
singular plural
  • uniformizea
  • uniformizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uniformizez
(să)
  • uniformizez
  • uniformizam
  • uniformizai
  • uniformizasem
a II-a (tu)
  • uniformizezi
(să)
  • uniformizezi
  • uniformizai
  • uniformizași
  • uniformizaseși
a III-a (el, ea)
  • uniformizea
(să)
  • uniformizeze
  • uniformiza
  • uniformiză
  • uniformizase
plural I (noi)
  • uniformizăm
(să)
  • uniformizăm
  • uniformizam
  • uniformizarăm
  • uniformizaserăm
  • uniformizasem
a II-a (voi)
  • uniformizați
(să)
  • uniformizați
  • uniformizați
  • uniformizarăți
  • uniformizaserăți
  • uniformizaseți
a III-a (ei, ele)
  • uniformizea
(să)
  • uniformizeze
  • uniformizau
  • uniformiza
  • uniformizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uniformizare

  • 1. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: omogenizare attach_file un exemplu
    exemple
    • În organizarea întrecerii trebuie combătute tendințele de birocratism, șablonul, încercările de uniformizare de sus în jos. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi uniformiza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

uniformiza

etimologie: